Recenzie: Cele 13 motive

Hannah Baker s-a sinucis, iar nimeni nu stie exact de ce.  Si la doua saptamani dupa asta, oamenii au incetat sa se mai intrebe, au inceput sa isi vada de viata lor.
Dar viata unora dintre ei nu va mai fi niciodata la fel, pentru ca 13 oameni vor primi niste casete audio si vor afla ca fiecare care dintre ei este unul dintre cele 13 motive pentru care ea s-a sinucis.
Cand Clay Jensen primeste casetele, nu intelege ce rau i-a facut el Hannei, incat sa apara pe casete, si se intreaba de ce restul celor de pe casete continua acest joc, trimitand coletul de la unul la altul.
Apoi realizeaza ca este vorba de frica si de vina. Cineva are o dublura a casetelor, iar daca ele nu vor ajunge la toti cei 13 vinovati, vor ajunge la toata lumea, iar multe secrete vor fi deslusite.
E prins in jocul asta si nu poate da inapoi...poate da doar Play.

Ok, acum parerea mea, mult mai lunga decat v-am obisnuit la recenzii. Cartea asta mi-a placut la nebunie, dar m-a si intrigat foarte tare. Am realizat cat de usor influentabili sunt adolescentii, atunci cand nu si-au format caracterul si principiile de viata.
Lui Clay ii este frica de faptul ca va fi invinuit de sinuciderea ei. Pai, daca ar avea putin mai multa minte, si-ar da seama ca singura sinucidere de care poate fi invinuit un om este sinuciderea lui. NU exista complice la sinucidere, doar complice la crima. Mai exista si sinucidere asistata, dar nu e cazul aici.
Bun, si Hannah incepe sa povesteasca ce i s-a intamplat. Da, a trecut prin multe intamplari neplacute. Da, a suferit mult. Si? Mie mi s-au intamplat mult mai multe chestii urate decat ei si nu m-am gandit niciodata sa imi iau viata. Nu cei 13 de pe casete sunt vinovati, ci insasi Hannah, pentru ca nu a incercat, nu a vrut, nu a avut taria sa treaca peste. Viata e o lupta, una extrem de grea, iar sinuciderea inseamna sa renunti la acea lupta, sa alegi calea usoara. Pentru ca nu e greu sa mori, dar e greu sa traiesti.
Primul motiv de pe lista lui Hannah: Justin Foley, un tip de care Hannah a fost inadragostita. S-au intalnit in parc intr-o seara si s-au sarutat. Iar el a raspandit vestea prin scoala cum ca l-a lasat sa o pipaie.
Dar de ce ea nu a negat, de ce nu s-a dus sa ii zica "De ce le povestesti prietenilor fanteziile tale ca si cum ar fi reale? Ca numai in visele tale e posibil sa te las eu sa imi bagi mana pe sub tricou!".
De ce? Pentru ca nu a vrut. A fost alegerea ei sa taca, sa nu nege, asa cum a fost alegerea lui sa se laude la prieteni ca s-au giugiulit. Pun pariu ca scopul nu a fost sa o faca pe ea de ras, ci sa para el smecher. Baietii fac adesea asta, am patit-o si eu.
Asa cum la intamplarea cu Justin, Hannah a ales sa taca, adica a ales ce e mai rau pentru ea, asa a continuat.
Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau.(Eleonor Roosevelt)
Hannah a vrut sa fie victima, si a gasit in fiecare intamplare o oportunitate de a deveni o victima.
Niciunul dintre cei de pe casete nu e vinovat de moartea ei. Da, au fost nesimtiti, da, au fost egoisti, dar, hei, asa sunt cam toti oamenii!
Hannah ii acuza ca egoismul lor a impins-o la sinucidere. Dar ce face ea? Se asigura ca acele casete vor ajunge la toti 13 dupa moartea ei, ca sa ii faca sa se simta vinovati, sa ii chinuie. Si asta e egoism, chiar unul dus la extreme.
Nimic din ce i s-a intamplat nu a fost un motiv suficient de puternic pentru ca ea sa se sinucida. Dar stiti care e un motiv suficient de puternic? Vinovatia. Gandul ca din cauza ta a murit o persoana.
Dar Hannah nu s-a gandit ca unul dintre cei care asculta casete ar putea sa se sinucida, era prea ocupata de propria persoana.
Poate ca ma credeti insensibila. Nu e asa. M-au emotionat multe momente din carte si mi-a fost mila de Hannah. Dar nu sunt de acord cu ce a facut ea; nici cu sinuciderea, nici cu aruncarea vinei asupra altora.
Uneori ranim oamenii fara sa ne dam seama, dar fiecare om este responsabil de felul in care il afecteaza. Toti avem parte de lucruri neplacute, dar nu trebuie sa dam vina pe altii, pentru ca si noi am facut  rau altora la randul nostru, si asa, e un cerc vicios infinit.
Fiecare trebuie sa lupte pentru viata lui, pentru fericirea lui, sa lupte cu lumea si el insusi.
Stiu senzatia efectului de bulgare despre care vorba Hannah in carte. E, cum am spune noi, picatura care umple paharul. Atunci cand te simti si ai nevoie de o gura de aer.
Unii aleg sa ia o vacanta, altii fac terapie prin shopping, altii se sinucid. E alegera lor.
Concluzie: O carte foarte buna. Trebuie sa intelegeti ca eu nu critic neaparat cartea, ci genul acela de persoane care cedeaza mult prea usor in fata presiunilor si a nefericirii.
Rang:****
4/5