5. Copiază un citat care te-a impresionat și comentează-l. Scrie părerea ta despre el, ce îți inspiră, de ce l-ai ales.
De ce imi faceti asta? Sunt atat de multe citate pe care le ador, cum pot sa ma opresc la unul singur?
Hmm...voi alege unul care mi se potriveste foarte bine uneori.
Închipuii-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…Octavian Paler- Viata pe un peron
Cred ca intreaga noastra existenta ne este ca o viata pe un peron, mereu in asteptarea unui tren in care sa ne urcam. Uneori asteptam trenul numit fericire, uneori pe cel numit sanatate, alteori pe cel numit bogatie, si, din cand in cand, ne dorim sa isi faca aparitia trenul iubirii.
Da, e mereu un tren de asteptat, mereu un chin la gandul ca poate s-a ratacit si nu va mai veni.
Unii dintre noi se multumesc sa stea in gara, mereu in asteptare. Altii, fac eforturi pentru a se urca in acel tren. Iar efortul duce la epuizare, iar epuizarea duce la indiferenta. Stiti momentul ala in care ajungi acasa si te trantesti in pat, vrand sa adormi, cu toate ca esti imbracat in blugi, nemancat si trebuie sa iti faci dus? Poate ca nu, poate nu ati ajuns la o asemenea epuizare pana acum.
Insa epuizarea este si psihologica. Atunci cand lupti cu toate fortele pentru ceva ce vrei cu adevarat, ajungi in punctul in care nu mai vrei acel lucru. Realizezi cat te-a obosit si te-a schimbat efortul si pur si simplu ti s-a scarbit de ceea ce iti doreai cu atata ardoare.
Nu stiu cati dintre voi gatiti. Cand petreci ore in bucatarie, in mirusul de mancare, in caldura, in abur, atunci cand termini toate felurile de mancare pe care le aveai de facut, iti vine sa le arunci pe geam si sa mananci un sandvis.Pur si simplu, ti s-a scarbit.
Daca muncesti prea mult pentru ceva, daca faci eforturi supraomenesti ca sa il obtii, cand ai sansa sa ajungi acolo, sa il ai, sa urci in acel tren, totul in tine se revolta, urandu-l pentru ca te-a adus in acea stare de epuizare, uneori psihica mai mult decat fizica.Nu mai esti in stare. Ramai pe loc, il vezi cum pleaca, apoi te intrebi ce a fost in capul tau, de ce ai reactionat asa. Uneori nu stii de ce si te urasti, fara sa incerci sa te intelegi.
Singura optiune este sa nu ne epuizam toate fortele in lupta pentru ceva ce ne dorim, sa ne mai ramana putin energie si ca sa primim acel ceva, cand va veni, si sa ne bucuram de el.
Hai, Miku, te astept sa dai un edit!
«Oamenii care inceteaza sa creada in Dumnezeu sau bine, in general, continua sa creada in diavol. Nu stiu de ce. Nu, chiar ca nu stiu de ce. Raul e posibil intotdeauna. Iar binele e intotdeauna dificil.» – "Interviu cu un vampir" de Anne Rice
Imi place foarte mult acest citat pentru ca reflecta atat de bine realitatea. Daca privim in jurul nostru, observam oameni care nu cred in Dumnezeu, dar tot cred ca dracu` ii pune sa faca aia, ailalta. E frustrant. Eu cred ca exista si Dumnezeu si dracu`. :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu