marți, 26 martie 2013

[recenzie] Chimie Perfecta de Simone Elkeles


Aseara am stat vreo 3 ore sa citesc cartea asta pentru ca la final sa gasesc explicatia pentru intrebarea: de ce publica editurile romanesti carti straine care sunt ATAT de proaste, iar pe cele romanesti le evita ATAT de tare? Pentru ca cele straine sunt deja celebre, iar editurile vor doar sa scoata bani. Nici nu-i pot blama, nu 100%.
Insa unele carti sunt PREA proaste. De exemplu, aceasta carte vinde doar sex. Toaaaata cartea se invarte in jurul a doi adolescenti plini de hormoni: Alex si Britanny.
Alex este mexican si toooata cartea musteste de cuvinte mexicane. Alex este totodata si membru al undei bande de traficanti de droguri, Latin Blood, si traieste o adevarata drama acasa: tatal i-a fost impuscat de alti traficanti de droguri, mama lui si ceilalti doi frati traiesc intr-o saracie oarecum mizera iar el e consider capul familiei.
Britanny este o adolescenta bogata cu o viata aparent perfecta. Este majoreta si un fel de cea mai tare tipa din scoala. Desigur, si ea are parte de o drama personala: are o sora handicapata care nu se poate intretine singura, iar parintii ei nu se inteleg. Ea este devorata de tristetea ei, dar totusi in fata lumii se prezinta ca fiind blonda perfecta.
In urma unui pariu prin care Alex il face cu un prieten de-al sau, incepe sa se dea la Britanny. Intre timp, la ora de chimie profesoara ii imparte pe grupe iar Britanny are ghinionul de a cadea in grupa cu Alex. Cei doi, desigur, se urasc si fac o gramada de fite, dar spre nenorocirea lor profesoarei nu-i pasa.
Si uite-asa toaaata cartea se invarte in jurul celor doi care sunt un fel de soarece si pisica. Partea penibila sta in faptul ca Alex este cumva obligat de seful bandei sa faca o tranzactie care implica drogurile, iar Britanny incearca sa-l opreasca tentandul cu sexul. Partea amuzanta e ca merge, se culca cu ea, dar apoi tot o lasa balta si pleaaca sa faca magnifica tranzactie.
Pe un alt plan se desfasoara o cautare a ucigasului tatalui sau. In paralel Alex si Britanny se descopera unul pe celalalt si se indragostesc.
Cartea e o amalgamare de evenimente care au un singur factor comun: relatia celor doi.
Este scrisa intr-un registru stilistic care cu greu depaseste forumurile care contin fan-ficuri [de clasa medie] cu Tokio Hotel sau One Direction si daca esti un adolescent tu, cel care citesti cartea, sigur iti vor placea scenele voite a fi romantice.
Per total cartea primeste de la mine un mare 0. Nu are absolut nimic special, se vede clar ca autoarea nu are pic de documentatie in legatura cu bandele de traficanti, ea a vrut doar sa faca o carte in care sa primeze iubirea si a vrut un subiect care sa ii tina pe ce doi indragostiti la o anumita departare, sa faca cumva o drama.
Cartea e scrisa din doua unghiuri: cel al lui Britanny si cel al lui Alex, acestea alternand odata cu capitolele. Sunt enorm de multe pasaje penibile, in care Alex, care se vrea a fi un baiat rau, mediteaza asupra modului in care soarele se reflecta in parul lui Britanny etc. In plus, tot din privinta lui Alex sunt cateva pasaje in care el descrie cu ce e imbracata Britanny: ce naiba?! nici-un baiat nu sta sa spuna: si ea avea blugi nu-stiu-cum, si avea un tricou care ii punea in evidenta sanii etc.
Nu stiu nimic despre autoare, dar cartea poate fi considerata un esec literar de pe urma careia a scos totusi o gramada de bani.

sâmbătă, 23 martie 2013

Recenzie: zece lucruri pe care le-am facut


Mi-am dorit foarte mult sã citesc aceastã carte încã de când am auzit prima data despre ea. Despre ce e vorba: April gãseşte o modalitate de a-l pãcãli pe tatãl sãu, iar ea se mutã pentru restul anului şcolar la Vi, prietena ei cea mai buna. Ȋmpreunã. Fãrã pãrinţi. La 16 ani. Ȋnţelegeţi de ce mi-am dorit sã o citesc, nu?:)
Odatã singurã, April se loveşte de tot felul de greutãţi despre care nu ştia nimic şi care au în mare parte legãturã cu întreţinerea unei case, dar începe şi sã guste din libertatea de a fi singur.

coperta_10_lucruri
Dupã o jumãtate de orã petrecutã în raionul pentru curãţenie(din câte se pãrea, aveam nevoie de saci pentru gunoi, şi de saci pentru reciclarea deşeurilor, şi de detergent lichid pentru vase, care nu semãna cu detergenul pentru maşina de spãlat vase, şi de rezerve pentru Swiffer, şi de un filtru pentru Miele…şi vã mulţumesc, dragi pãrinţi, pentru cã m-aţi ţinut atât de mult timp la adãpost de toate astea) am ajuns în sfârşit la casa de marcat.

Fiind obligatã sã se descurce singurã de mica, Vi e destul de responsabilã pentru vârsta ei. Adicã, are grija de ea şi de casã, merge la şcoalã, o ajutã pe April cu unele lucruri. Dar destul de responsabilã nu înseamnã cã nu dã petreceri cu mult alcool şi mulţi bãieţi. Cunosc astfel de copii, care locuiesc singuri şi sunt foarte, foarte maturi. Desigur, unii, odatã vãzuţi nesupravegheaţi, o iau razna şi intrã în tot felul de probleme.

Ceea ce nu e credibil e felul în care au reuşit sã îl pãcãleasca pe tatãl lui April. Niciun pãrinte de genul lui nu îşi lasã copilul în casa altcuiva pentru mai multe luni, fãrã sã fi vorbit faţã în faţã cu adultul responsabil de acea casã şi de mare parte din viitorul copilului sãu.
Acum, dacã April şi Vi vor reuşi sã ducã minciuna pânã la capãt, fãrã sã fie prinse, veţi afla voi, citind.
 — E grozav, tată, mă forţez să zic. Şi… sunteţi în LaGuardia?
Le - ar lua pe puţin o oră ca să ajungă aici cu maşina de la aeroport. Aş putea eu să fac astfel încât casa asta să arate prezentabilă
într - o oră? Mai întâi, să - mi găsesc o pereche de pantaloni. Pe urmă,
să arunc sticlele şi paharele şi mucurile de ţigări şi să aspir fărâmele
de tortilla şi poate şi sutienul, poate chiar şi pe Kris şi Zachary…
— Nţ, tocmai am trecut prin Greenwich. Ar trebui să ajungem
în douăzeci de minute.
Douăzeci de minute?
Se aude un geamăt dinspre canapea. Kris se întoarce cu faţa - n
sus şi zice:8
— Frigu’ p..ii aici.
— April, nu cumva e un băiat pe - acolo? se interesează tata.
Fac un gest, tăind aerul cu mâna, ca să - i dau lui Kris de înţeles
să tacă naibii.
— Ce? Nu! Sigur că nu! Mama lui Vi ascultă la radio.
— Noi tocmai am trecut de Rock Ridge Golf Club. Se pare că
mergem mai repede decât am crezut. O să fim acolo într - un sfert
de oră. Abia aştept să te văd, prinţeso.
— Şi eu pe voi, îi răspund, înecându - mă şi închizând telefonul.
Închid şi ochii. Apoi, îi deschid.
Ten Things We Did (and Probably Shouldn't Have)Doi băieţi pe jumătate goi în salonul mare. Unul cu tiară.
Alţi băieţi pe jumătate goi prin dormitoare.
O sută de sticle de macheală golite.
Şi mama lui Vi, nicăieri de găsit.
Mă pot considera o prinţesă moartă.


Cartea are foarte multe momente amuzante şi multã acţiune. Am savurat paginã dupã paginã în vitezã, ca un om însetat care oricâte pahare cu apã ar bea, nu îşi astâmpãrã setea pânã nu seacã fântâna.(cartea, în cazul meu)

E foarte uşor sã empatizezi cu April, intri cu rapiditate în pielea ei şi începi sã visezi cu ochii deschişi la o situaţie similarã, la Jacuzzi, la serile petrecute cu prietenii şi la frumuseţea unei astfel de vieţi.

Finalul e unul neaşteptat, care te trezeşte dn visare, ca un duş cu apã rece. Un fel de “distracţie ca distracţie, dar sã nu uitãm cã trãim în lumea realã, iar cine are o mare putere, primeşte la pachet şi o mare responsabilitate.”

E o carte frumoasã, care te scoate din propria viaţã şi te aruncã într-o realitate din care nu ai mai vrea sã ieşi, dar nu uitã sã sublinieze nişte idei importante pentru toţi adolescenţii.(ador orele de educaţie sexualã, ce vreţi!)

Concluzie: citiţi-o! :))
Rang:*****
5/5

joi, 21 martie 2013

[recenzie] "Triadele chinezesti" de Gerald L. Posner

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, initiata de Grupul Editorial All cu spirijinul ROMSILVA.

Cred că o carte mai bulversantă nu am citit până acum; nici măcar descrierile clare ale rupturii oaselor picioarelor în cărțile Lissei See nu m-au amețit atât de tare încât să spun: trebuie să citesc cartea asta încă o dată ca să înțeleg mai bine.
Adevărul e că, pentru mine, drogurile au reprezentat un anumit obiect de curiozitate încă de când eram mai mică, când aveam probabil vreo 14 ani și am scris povestioara numită idilic Gangsta Soul. Desigur, cartea mea este romantică, iar adevărul dur se ascunde în spatele scenelor de dragoste și ale unei povești de viață. Tocmai pentru că nu știam prea multe despre această lume a morții albe.
Cartea tratează lupta dintre bandele rivale care se „joacă” piața subtsanțelor narcotice. Un gazetar a reușit, cu ajutorul unor prieteni, să intre în „gașca” celor pentru care narcoticele reprezintă obiectul principal al vieții, atât în Hong Kong, cât și în America.
Organele de ordine, poliția & CIA au reușit să depisteze aceste triade chinezești care operau în vânzarea substanțelor narcotice. Cu mecanisme greu de descifrat, încercarea de a le opri devine un fel de luptă fără un final prea sigur. Bine organizate, cu chimiști de înaltă clasă, care obțin în laboratoare bine ascunse substanța pură.
Ca o curiozitate, iată cele 36 de jurăminte ale Triadei Chinezești:
Cele 36 de Juraminte ale Triadei

1. După ce am intrat pe portile Hanului,  trebuie să-mi tratez părinţii şi rudele pentru care am depus jurământul ca fratii, considerandu-i  propriile mele rude. Daca voi incalca acest jurământ,  5 fulgere ma vor omori. 
2. Imi voi ajuta fratii pentru care am jurat să  le îngrop părinţii şi fraţii lor, le voi oferi asistenţă financiară sau fizică. Daca voi incalca acest jurământ,  5 fulgere ma vor omori. 
3. Când fraţii Hanului ma vor vizita in casa mea,  trebuie să le ofer cazare şi masă. Daca ii voi trata ca pe straini, 10.000 de cutite ma vor ucide.
4. Voi recunoaşte intotdeauna fratii Hanului atunci când acestia isi vor declina identitatea. Dacă ii voi ignora, voi fi ucis de 10.ooo de sabii. 
5. Nu voi divulga secretele familie Han, nici chiar părinţiilor mei, fraţilor sau soţiei. Nu voi divulga niciodată secretele pentru bani. Daca voi face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de săbii. 
6. Nu-mi voi trăda niciodată fratii pentru care am jurat. În cazul în care, dintr-o neînţelegere, am cauzat arestarea unuia dintre fraţii mei, trebuie sa-l eliberez imediat. Dacă incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere. 
7. Voi oferi asistenţă financiară fraţilor care se află în necaz, pentru ca acestia sa-şi poata plăti taxa de trecere etc.  Daca incalc acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere. 
8. Eu nu trebuie să dăunez sau sa aduc necazuri fraţiilor pentru care am jurat si Maestrului de ceremonie. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii. 
9. Nu trebuie să ma angajez in indecente, sa atac soţiile, surorile sau fiicele fraţilor mei. Daca incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
10. Nu voi frauda niciodată banii sau proprietatile fraţilor mei. Dacă  incalc acest jurământ voi fi ucis de 10.000 de sabii. 
11. Voi avea grija de copii sau de soţiile fraţilor mei daca imi sunt încredinţati spre grija. Dacă incalc acest juramant voi fi ucis de cinci fulgere.
12. Dacă v-am furnizat informatii false despre mine, în scopul de a adera la familia Hanului, voi fi ucis de cinci fulgere.
13. Dacă imi voi schimb gandirea şi voi nega calitatea de membru al familiei Han voi fi ucis de 10.000 de sabii.
14. Dacă jefuiesc un frate sau asist ca un spectator cand altcineva o face, voi fi ucis de cinci fulgere. 
15. Dacă voi profita de o declaraţie facuta sub jurământ sau de  voi forta un frate sa faca cu mine afaceri ilegale, voi fi ucis de 10.000 de sabii. 
16. Dacă am ştiinţă ca un frate si-a transferat banii sau proprietatea pe numele meu pentru un anume interes, dar nu declar asta, voi fi ucis de cinci fulgere. 
17. Dacă am cerut greşit fratelui meu bani sau alte foloase în timp ce proprietatea sa este jefuita, trebuie să-i returnez totul. Dacă nu, voi fi ucis de cinci fulgere.
18. Dacă sunt arestat după comiterea unei infracţiuni trebuie să-mi accept pedeapsa şi nu sa încerc sa dau vina pe alti fraţi. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de cinci fulgere. 
19. Dacă vreunul dintre fraţii mei sunt ucişi sau arestati sau plecati in alt  loc, voi ajuta soţiile şi copiii acestuia care pot fi în nevoie. Dacă aş pretinde ca nu am cunoştinţă de dificultăţile lor, voi fi ucis de cinci fulgere. 
20. Când un frate a fost agresat sau invinuit de alţii, trebuie să-l ajut; dacă el are dreptate trebuie să-l sfătuiesc bine iar daca a greşit trebuie sa-i spun sa se abţina.  Dacă el a fost în mod repetat insultat de alţii trebuie să informez ceilalti fraţi şi impreuna sa facem demersuri pentru a-l ajuta fizic sau financiar. Dacă nu păstrez acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere.
21. Dacă am cunoştinţe că guvernul caută un frate care a depus jurământul in alte provincii sau in străinătate, trebuie să-l informez imediat, pentru ca sa-i asigur scaparea. Dacă aş incalca acest jurământ,  voi fi ucis de cinci fulgere. 
22. Nu trebuie să conlucrez cu outsideri si să-mi trişez fraţii la jocurile de noroc. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii. 
23. Nu pot provoca discordie între fraţi mei si nu am voie sa  răspândesc rapoarte false cu privire la oricare dintre ei. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
24. Nu ma voi autonumi Maestru de ceremonii fără a avea autoritate. După intrarea pe portile Hanului, pentru o perioadă de trei ani voi fi loial şi credincios, voi promova si sprijini Maestrul de ceremonii impreuna cu ceilalti frati. Daca voi face orice neautorizat si ma voi autopromova, voi fi ucis de cinci fulgere.
25. Dacă  fraţii naturali  sunt implicati într-un litigiu de drept comun avandu-i ca adversari pe fraţii mei pentru care am depus jurământul, nu voi da ajutorul niciuneia dintre parti, ci trebuie să încerc să solutionez  chestiunea pe cale amicala. Dacă incalc acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere.
26. După intrarea pe  porţile Hanului  trebuie să uit orice precedent ranchiunos pentru ca m-am nascut din nou in aceasta fraţie. Dacă nu fac acest lucru, voi fi ucis de cinci fulgere.
27. Nu trebuie să incalc teritoriile ocupate de fraţii. Dacă pretind ca nu  cunoşteam ca aceste teritorii apartin fratilor mei, voi fi ucis de cinci fulgere.
28. Nu trebuie să invidiez sau sa caut să impart orice proprietate sau orice sume obţinute cu fraţii mei. Dacă am astfel de idei, voi fi ucis.
29. Nu trebuie să dezvălui  adresa fraţilor mei, unde-şi tin bogăţiile sau averile şi nici nu trebuie sa utilizez greşit aceste cunoştinţe. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
30. Nu trebuie să acord sprijin strainilor, acest lucru este împotriva intereselor de orice fel fata de fraţii mei. Dacă nu păstrez acest jurământ voi fi ucis de 10.000 de sabii.
31. Nu trebuie să profit de fratia Hanilor pentru a oprima pe ceilalti sau a ma deda la alte violente pentru anumite avantaje nerezonabile. Trebuie să fiu multumit şi cinstit cu ceea ce am. Dacă incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
32. Voi fi ucis de cinci fulgere dacă ma comport indecent faţă de copii mici ai fratilor mei din familie.
33. Dacă vreunul dintre fraţii mei a comis o mare nenorocire nu trebuie să informez Guvernul cu scopul de a obţine recompensă. Daca incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
34. Nu am voie sa iau in casa mea soţiile şi concubinele fraţilor mei şi nici nu am voie sa comit adulter cu ele. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
35. Nu trebuie să dezvălui secretele Hanului sau insemnele atunci când vorbesc cu strainii. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
36. După intrarea pe portile Hanului trebuie să fiu loial şi credincios şi sa depun toate eforturile pentru a răsturna Dinastia Ch’ing şi reinstaurarea Dinastiei Ming prin coordonarea eforturilor mele cu ale celorlalti frati, chiar dacă fraţii au alte profesii. Scopul nostru comun este de a ne răzbuna cei Cinci Stramosi: Kok Max, Long Dong, Gee Seng, Choom Beng şi Bong Lai.

Trecând peste toate acestea, declar oficial ca am găsit o carte care sa mă „bată”. Încercarea mea de a scrie ceva despre droguri și afacerile cu droguri în sine este complet eșuată, căci lumea aceasta ascunsă are mai multe mistere decât cele pe care încearcă Dan Brown să le sugereze în cărțile sale.

miercuri, 20 martie 2013

In curand la Nemira



Am devorat primele doua volume ale acestei serii si abia astept sa apara si al treilea!

Citate din primul volum


  • L-au prins pe Numarul Unu in Malaysia. Pe Numarul Doi in Anglia.Iar pe Numarul Trei in Kenya.Si i-au ucis pe toti...Eu sunt Numarul Patru. Eu sunt urmatorul.


  • Speranta dispare ultima. Daca o pierzi, pierzi totul. Iar cand ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit si sumbru, speranta continua sa existe, intotdeauna.


Citate din volum doi

  • Ma numesc Marina, de la mare, dar nu mi s-a spus astfel decat  foarte tarziu. La inceput eram cunoscuta pur si simplu drept Sapte, una dintre cei noua garzi supravietuitori de pe planeta Lorien, a carei soarta se afla, si inca se mai afla, mainile noastre. A acelora dintre noi care nu s-au pierdut. Care mai sunt inca in viata.


  • -Marina, de la mare.(...)Singurele limite ale zilei de maine sunt dubiile din ziua de azi.

sâmbătă, 16 martie 2013

O surpriza semnata Cristina Nemerovschi

Miku va lesina de trei ori, o simt! :))

O data, pentru ca are o coperta super tare.

A doua oara, pentru ca este o carte scrisa de Cristina Nemerovschi.

Si a treia oara, pentru ca apare in mai, iar pe 21 mai isi sarbatoreste ziua de nume, iar mie imi place sa daruiesc...carti.:D

joi, 14 martie 2013

[pareri] Academia Vampirilor (vol 1-6), Evernight 2, Altfel de ingeri 3 si Eve 2


Am citit seria Academia Vampirilor de Richelle Mead în ultimele două săptămâni, motiv pentru care nu m-am mai atins de nici-o altă carte, așa cum aveam obiceiul să fac. E drept că m-a prins destul de tare și într-adevăr, e una dintre cele mai bune serii de cărți fantasy [zic bine?] pe care le-am citit, spre deosebire de Evernight, de exemplu. Poate că Academia Vampirilor ar putea fi considerată chiar în top 3, având în vedere coerența și modalitatea prin care toată povestea este spusă.
Spre deosebire de alte romane fantasy, gen Jurnalele Vampirilor, Vampirii din Morganville, Lună Plină etc, Academia Vampirilor are o aură veridică, acțiunea se plimbă între realitate și ficțiune, între lumea de afară, a oamenilor obișnuiți, și lumea creaturilor fantastice: strigoi, dhampiri, moroi (toate cele trei forme fiind de fapt creaturi vampirice, dar cu diferite însușiri) și fantome.
Mi-a plăcut mult de tot relația dintre Rose și Lissa, cam dubios faptul că Lissa nu gândea niciodată nimic rău sau negativ, chiar și fără să vrea, în legătură cu Rose, dar modul în care Rose intra în mintea ei, de cele mai multe ori ca și o delectare (cu toate că se întâmpla să pătrundă în mintea Lissei și în somn, sau în momente complet inoportune).
Povestea în sine e superbă. Ce nu mi-a plăcut e că la începutul fiecărei cărți autoarea mai relata scene care povesteau ce s-a întâmplat în volumul anterior – cam cum este în seriale: from the previous episode.
Dacă e să alegem o serie de cărți din categoria fantasy, cu siguranță Academia Vampirilor nu e de lăsat deoparte. Nici nu se compară cu acele cărți care au tot apărut în ultimul timp, pur și simplu trase de păr, scoase pe bandă rulantă. Nu, Academia Vampirilor are un subiect bine definit, o acțiune care se dezvăluie oarecum sub forma unui puzzle și personaje foarte bine alese și conturate.
Recomand seria 100%, merită absolut fiecare bănuț și credeți-mă, chiar o să vă placă. Eu am citit-o pe Kindle dar absolut sigur o să o cumpăr.


Spre deosebire de Academia Vampirilor, Evernight, romanul scris de Claudia Grey, este undeva în jurul unui procentaj de 10%. Volumul 1 a fost destul de intersant, acțiunea parcă a avut ceva mai mult sens, dar volumul al doilea este plictisitor și se vede că este scris doar din dorința de a publica o continuare, se vede că editura a presat autoarea să scrie, asta dacă nu cumva avem de-a face cu un ghost writer, având în vedere că este o diferență mare între primul volum și cel de-al doilea volum. Nu o recomand decât dacă chiar nu aveti ce citi în tren, înainte de culcare sau pe wc. [pe bune, eu chiar citesc acolo tot timpul:))]



Nu recomand nici volumul 3 din Altfel de îngeri de Lili St. Crow la care am renunțat pe undeva pe la jumătate pentru că devenise extrem de plictisitor iar cuvintele erau aruncate așa, doar să fie. Așa că, dacă vreți să dați banii pe cărți, mai bine cumpărați Academia Vampirilor, dacă vreți să citiți Altfeld e ingeri luați de pe internet formatul pdf, nu are rost să dați atâția bani pe o carte care nu are mai nimic de oferit (totuși, volumele 1 și 2 din Altfel de îngeri sunt chiar frumoase - dubios de bune- , motiv pntru care cred ca iarăși ar putea exista o forțare a autoarei sau un ghost writer).



Pe de altă parte, am citit acum ceva timp și volumul 2 din Eve de Anna Carey, carte care mi-a plăcut. Ce-i drept, parcă lucrurile s-au aranjat puțin prea favorabil pentru Eve, motiv pentru care cred că autoarea s-a atașat prea mult de personaje și nu vrea să le rănească atât de tare. Per total, e o carte drăguță, dar doar drăguță și atât. Formatul pdf/mobi etc este preferabil cheltuirii banilor pe carte.

joi, 7 martie 2013

[recenzie] "Fata de hârtie" de Guillaume Musso


În primul rând coperta. Nu e coperta cea care face o carte? Desigur, asta numai pentru prima privire, căci noi nu citim coperta, ci conținutul ei. Să admiri coperta și să o analizezi e ca și cum ai întâlni un om pentru prima dată: prima impresie e vitală, chiar dacă modul în care vei coopera mai departe cu respectiva persoană ar putea fi diferit.
Ei bine, coperta romanului „Fata de hârtie” de Guillaume Musso este una care te atrage instantaneu: o tânără încojurată de cuvinte, litere, iar ea pare oarecum izvorâtă din ele, ea este cuvântul însuși.
Mai departe, titlul cărții, al doilea criteriu, este și el pe măsură: „Fata de hârtie”. De ce de hârtie? De ce nu Fata din carne, sau Fata din orez, sau Fata din lanul se secară? Pentru că totul are o concordanță deplină cu coperta și conținutul romanului.
Astfel, aflăm încă de la primele pagini că Tom Boyd este un scriitor renumit, un fel de Dan Brown al realității noastre, de ce nu, chiar înusuși autorul, Guillaume Musso, care are un succes enorm cu romanele sale irevocabil romantico-dramatice. Tom Boys devine, în acest sens, personajul în fața căruia se va deschide un fel de poartă a S.F.-ului. Personajul său, femeia creeată de el însuși în romanele sale, cu toate că nu este unul dintre cele mai răsărite personaje, „cade” în casa lui.
Tom este buimăcit când ea îi povestește despre propria ei viață, despre elemente pe care numai Tom le știa, pentru că ele existau numai în folderul său secret în care-și nota datele cele mai intime despre personaje. Să fi înnebunit Tom? Important de menționat este faptul că el fusese îndrăgostit de Aurore – un star, un geniu al pianului, dar ea se despărțise de el, lăsându-l singur, părăsit și înecat în alcool.
Milo, prietenul din copilărie al lui Tom, îi povestește că s-a produs o greșeală, un tiraj de cărți a fost printat greșit, oprindu-se în mijlocul unei fraze: „ – Te implor! Strigă ea căzând „, iar Tom înțelege astfel o posibilă legătură cu apariția lui Billie. Milo decide retragerea tirajului de cărți de pe piață și arderea lor, dar una singură se pierde în lume...
Pentru Tom, Billie, personajul cărtii sale, reprezintă o curiozitate nebună. El se îndrăgostește de ea, de modul imprevizibil în care ea se poartă. Dar ea nu aparține acestei lumi, așa că tot ce îi cere este să continue să scrie cel de-al treilea roman, în care să-i facă viața mai bună, să-i schimbe destinul tragic. Sigur că Tom refuză, depresia lui este mult prea încurcată. Așa că Billie îi propune un târg: ea îl va ajuta să se împace cu Aurore, iar el va scrie cel de-al treilea roman. Cumva îl convinge, iar cei doi pleacă spre Mexic.
Și uite-așa începe ceea ce va fi aventura vieții lui Tom. Așa-zisa atracție față de Billie se transformă în iubire, iar cei doi creează o poveste adevărată chiar sub ochii lui Aurore. Iar într-o zi Billie scuipă... cerneală. Billie se îmbolnăvește și pentru a o salva, Tom se reapucă de scris. Numai că viața lui Billie devine din ce în ce mai instabilă, iar ultima carte nedistrusă e firul de ață în care atârnă viața ei. Astfel, Milo și Carole, prietenii cei mai buni ai lui Tom, intră într-o căutare a acului cu fân în întreaga lume: cartea pare pierdută, până când...
Ei bine, finalul este complet și absolut neașteptat. Nu aș fi crezut vreodată că totul ar putea fi jucat pe degete atât de ușor, nu aș fi crezut ca toată povestea ar putea să se schimbe în așa fel.
Acest roman lasă în urma lecturării sale un gust plăcut, o stare de bine, un zâmbet mare, mare pe fața cititorului.
Recomand această carte, citiți-o cu toată încrederea, nu vă va dezamăgi!

Acest post face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.