duminică, 27 ianuarie 2013

Am premii de super blogger!

Voi ati fost alaturi de mine pe parcursul competitiei Super Blog, citindu-mi articolele, asa ca vreau sa impartasesc cu voi si bucuria premiilor, iar astazi, pentru ca le am pe toate, vreau sa vi le si arat.





Si pentru ca mi-ati fost fost alaturi, va voi rasplati cu un mic cadou: o carte Nemira, luata din voucherul primit ca premiu.

Ute Ehrhardt - Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor'



a Rafflecopter giveaway

Articolele mele la gasiti aici, iar cele scrise de Miku, aici.

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Noutati Leda

Click pe imagini!




Începând din 29 ianuarie 2013 Leda publica în ediţie de chioşc, împreună cu revista BRAVO, primele 4 volume ale seriei Vampirii din Morganville de Rachel Caine (fiecare volum editat în ediţie de chioşc va avea 2 părţi).

Iată mai jos calendarul apariţiilor:

VOL. 1/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. CASA DE STICLĂ – 29.01.2013
VOL. 1/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. CASA DE STICLĂ – 12.02.2013
VOL. 2/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BALUL FETELOR MOARTE – 26.02.2013
VOL. 2/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BALUL FETELOR MOARTE – 12.03.2013
VOL. 3/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. ALEEA INTUNERICULUI – 26.03.2013
VOL. 3/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. ALEEA INTUNERICULUI – 9.04.2013
VOL. 4/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BANCHETUL NEBUNILOR – 23.04.2013
VOL. 4/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BANCHETUL NEBUNILOR – 7.05.2013


ALEASA, cartea a treia din seria CELE NOUĂ VIEŢI ALE LUI CHLOE KING de Liz Braswell alias Celia Thomson in curs de aparitie.


Eve 2-Sacrifiul (Recenzie)

Eve a ajuns in Califia, tabara sigura in care isi dorea sa ajunga inca de cand a plecat de la Scoala.
Insa Califia este un loc doar pentru femei, iar in timp ce Eve se integreaza in tabara lor, Caleb este undeva afara, ranit si expus.
Încetasem deja să vorbesc despre asta cu tot restul lumii. În schimb, am păstrat aceste gânduri asemănătoare pietrelor, ținându-le să le simt greutatea. "Gata cu gândurile despre trecut", mi-a spus Maeve într-o zi. "Toată lumea de-aici are câte ceva de uitat."
Trupele Regelui inca o cauta pe Eve, iar conducatoarele Califiei sunt ingrijorate ca aceste cautari s-ar putea sa le distruga tabara pe care au construit-o atat de greu.

Isis a ridicat vocea.
-Acum e altceva. Toate femeile vorbesc- toate sunt îngrijorate.Noi îl invitãm pe Rege sã o caute aici.Poate cã azi nu a fost acea zi, dar e o chestiune de timp.

Inca de la inceputul cartii, Eve e nevoita sa se confrunte cu alte tradari, insa are si o surpriza placuta: Arden reuseste sa ajunga in Califia. Intr-o lume in care nu mai stie cine ii e dusman si cine e de partea ei, Eve are mare nevoie de un prieten.

Intr-o seara, Eve afla de la o femeie care a iesit din Califia locul in care se afla Caleb, care este inca ranit, si cel mai probabil, pe moarte.
Sa paraseasca locul sigur in care se afla, riscand sa fie prinsa de trupele Regelui, pentru a-l ajuta? Este iubirea un motiv suficient pentru a-ti pune in pericol propria viata?
Asta veti afla voi, citind, si va recomand cu multa caldura si emotie sa cititi aceasta carte, pentru ca e superba.
Primul volum din Eve mi s-a parut asa si asa. Ideea cartii mi-a placut de la inceput foarte mult, dar erau unele chestii care ma deranjau la volumul unu. Insa volumul doi e mult mai bine construit, cu mai multa actiune si drama interioara.
Eve s-a maturizat, iar iubirea ei pentru Caleb ii da putere. Ar fi capabila sa faca orice pentru el, inclusiv un mare Sacrificiu care ii va ruina viata si ii va aduce nefericire. Dar nu conteaza, atata timp cat Caleb e in viata.

Am rămas acolo o clipă, respirația lui încălzindu-mi pielea, degetele lui mângâindu-mi obrazul.
(...)
Ochii mi se umpleau de lacrimi.(...) Alergam dintr-o lume într-alta, el în a mea, eu în a lui, dar nu reușeam niciodată să fim cu adevărat împreună în niciuna dintre ele.

Asta e iubirea adevarata: sa te poti sacrifica pentru persoana iubita, sa il pui pe el inainte propriei vieti.
Plus que ma propre vie, cum zicea Bella in Zori de zi.

Concluzie: o carte frumoasa, plina de actiune, care nu te plictiseste, plina de intorsaturi de situatie, genul de carte pe care nu o poti lasa din mana si din care ai multe lucruri de invatat.

Si asa, pe final, un citat care sa va starneasca si mai mult curiozitatea:

“Indiferent de împrejurãri,oriunde ai fi, ştiu cã eşti fericitã. Speranţa mea e cã ai parte de o fericire nemãrginitã care îţi cuprinde toatã viaţa. Aflã cã sunt cu tine acum, aşa cum am fost întotdeauna.
Te iubesc, te iubesc, te iubesc,
Mama”
(…)
-Genevieve, a spus el pe un ton ferm. E timpul.

+Coperta volumului 3(stanga)

Citeste digital cu Elefant

eBooks

luni, 21 ianuarie 2013

Sânge satanic, Ani cu alcool și sex de Cristina Nemerovschi



Ca să citesc o carte, tre` să-mi placă coperta, titlul și descrierea. „Irelevant” atunci când Ramona îmi sugerează și trimite cărți, pentru că sunt bune, dar eu nu vreau niciodată să le citesc din prima.
O carte bună e o carte care te face să-ți pui întrebări. Am citit zeci de cărți în ultimele luni, cărți care mai de care mai simple, pe care le citeam seara, înainte de culcare, iar a doua zi nu mai știam nimic, ori pentru că subiectul și stilul erau complet neinteresante, ori pentru că erau cărți americane traduse pe bandă rulantă cu scopul de a scoate bani și atât.
Nu citesc autori români, în mare parte pentru că nu au teme care să mă atragă. În momentul de față chiar nu-mi aduc aminte niciun autor român în afară de Eliade. Pe el îl venerez.
M-am apucat să citesc „Sânge satanic” mai mult pentru că n-aveam chef să învăț pentru BAC, da` am fost propulsată în carte cât ai pocni din degete. Primul capitol a fost de fapt sarea și piperul, pentru că de la un timp sunt complet fascinată de romanele care tratează relațiile homosexualilor. Mă așteptam să văd o poveste „interzisă”. A fost și mai bine.
„Sânge satanic” mi se pare o carte narcisistă prin însăși M., cea mai mișto ființă de pe pământ. Are dreptate M., oamenii își doresc să fie dominați, cu toate că vor să aibă doza aia cretină de superioritate, de fapt, toți vor să știe ceva mare și tare care să-i domine.
Dacă „Sânge satanic” m-a făcut să zâmbesc, continuarea m-a bulversat complet. „Ani cu alcool și sex” e o carte pe care ori o iei totul mot-a-mot și te lași purtat de acțiune, ori te lași purtat de egoul tău sentimental și te prăpădești de plâns în pasajele cheie. De fapt, am fost amețită pe tot parcursul cărții și regret că nu am scris tot ce-mi venea în minte în momentul în care citeam pasajele în care M. merge spre Vamă sau cele în care bea, bea, bea.
Tre` să recunosc, mi-am pus întrebarea cât poarte să reziste un om bând atâta alcool de o mie de ori pe tot parcursul celor două cărți. Spre finalul celei de-a doua am aflat cât, să fie vreo 10 ani? Cam atât a rezistat A., unul dintre prietenii lui M..
„Ani cu alcool și sex” vine într-un moment în care încerc să descifrez măcar un minip scop al existenței. Dacă noi, ca oameni, nu găsim un scop de a trăi, ar trebui să ne sinucidem. Și văzând cum M. sfâșie orice barieră a regulilor societății în încercarea de a scăpa de ea(un lucru care mi s-a părut decisiv în definirea lui ca personaj a fost disprețul lui la adresa absolut tuturor persoanelor pe are le cunoaște, cu precădere spre tagma feminină, dar e scuzabil, M. E un narcisist veritabil) și bea, fumează și se droghează tocmai în acest sens.
M-a lăsat fără cuvinte constatarea lui M. de la finalul cărții a doua, spune el că lumea s-a schimbat, constată că și cu el s-a petrecut ceva, dar parcă nu vrea să accepte. M. E un fel de mit, iar vârsta nu îl scoate încă din joc. Cu toate astea, nu îl văd pe M. bătrân. Nu îl pot vedea la 80 de ani, nu mi-l pot imagina, așa cum îmi e greu să cred chiar și vârsta pe care o are la final, 28 de ani.
Știu că după ce terminasem „Sânge satanic”, mă tot gândeam la M., B., R. și D. și am avut impresia că sunt reali. A fost fulgerarea aceea de moment, ca și cum ai cunoaște acele persoane, apoi, când te trezești, îți dai seama că de fapt sunt personaje, că nu poți sti nimic mai mult decât ce îți este dat să citești. În fond, asta face o carte să fie bună. Personajele veridice.
Totuși, cele două romane mi se par diferite. Primul roman e ca un film, sau chiar ca o realitate pe care îți este dat să o vezi în timp ce mergi pe stradă, ca o conversație pe care o auzi în autobuz. E reală, e acolo, se desfășoară sub ochii tăi. În schimb, „Ani cu alcool și sex” se transformă într-un roman, probabil pentru că firul epic se menține pe tot parcursul cărții, spre deosebire de „Sânge satanic”, unde M. Aduce o mulțime de amintiri în prim plan fără a respecta un model strict.
O carte bună te schimbă și mă uit la mine, mișcându-mă în reluare, pentru că tot ce fac e să mă gândesc la romanul pe care tocmai l-am terminat și să analizez ceea ce nu am realizat în momentul citirii. Recunosc că cele două romane nu au nimic din clasicul model de scriere românesc, totul e inovator, cred că asta e și motivul pentru care, dacă nu aș fi știut numele autoarei, aș fi putut să jur că e un roman scris de un autor străin. Și partea cea mai bună e că acțiunea toată se desfășoară în România.
Au existat câteva momente care m-au lăsat fără cuvinte, de exemplu, moartea lui Machi. Îl iubesc pe Machi, e personajul meu preferat, iar el moare pur și simplu și eu tot așteptam un semn de sentimentalism din partea lui M. (din perspectiva lui, cred că ar spune că-s tare proastă, eh?), dar M. nu se schimbă prea tare, doar se închide încă puțin în sine. Apoi, moartea Elei. Elavaca. Mi-a plăcut mult modul în care M. o detesta pe Elavaca. Cu toate că mi-a fost milă de ea, am decis într-un final că Ela chiar era vacă și proastă, nici măcar o curvă veritabilă. Totuși, nu aș fi vrut sa moară. Moartea e pedeapsa capitală, în fond, nu te poți întoarce. Nu e ca și cum ai sta 20 de ani în închisoare și apoi ai începe să vezi lumea altfel, nu, e moartea, e plecarea aia pe care M. o vede ca un stop deplin.
Nu am o concluzie, sunt încă prea bulversată de gândirea lui M. „Cea mai mișto ființă care a existat vreodată pe lume.” 

Dar trebuie să citiți cărțile astea.
Miku

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Fetele Gallagher- recenzie




Nu imi vine sa cred cat de lenesa am devenit in ceea ce priveste recenziile. Am citit o gramada de carti in ultimul timp si despre cele mai multe dintre ele nu am scris nimic.
Incercand sa recuperez, voi impusca doi iepuri dintr-un foc, printr-o recenzie a primelor doua volume din seria Fetele Gallagher de Ally Carter.




Volumul 1:Daca ti-as spune ca te iubesc ar trebui sa te omor

Cammie, sau Cameleonul, cum i se mai spune, este eleva la Colegiu Gallager pentru tinere exceptionale. Habar nu are lumea cat sunt ele de exceptionale, dat fiind ca vorbesc sapte limbi, stiu zece feluri de a imobiliza un atacator, iar agrafele lor de par sunt arme ori dispozitive de urmarire. 

Insa totul pare mai putin ciudat, daca te gandesti institutul Gallagher este de fapt o scoala pentru spioane.

Cam a fost educata sa faca fata oricarei situatii. Sau aproape oricarei situatii...Daca se descurca de exceptie sa urmareasca o tinta in miscare, sa se ascunda si sa se camufleze, si este mare fana a operatiunilor sub acoperire, ceea ce nu stie este..cum sa fie ea insasi.

Iar cand prin preajma se intampla sa fie un baiat dragut pe nume Josh, care nu are voie sa afle cine e ea de fapt, lucrurile se complica, asa, cam cu viteza unei "indragosteli" la prima vedere.

- Mi-a zis ca am o pisica norocoasa, am zis. Ce inseamna asta?
- Tu n-ai pisica.
- Neesential. Am dat din mana, trecand peste asta. Deci, ce inseamna?
- Suna ca si cum ar vrea sa nu se piarda cu firea… Ca s-ar putea sa te placa si vrea sa-si lase optiunile deschise, in caz ca tu hotarasti ca nu-l placi, sau daca el hotaraste ca nu te place.


Volumul 2: 
Pe cuvant de spioana

In volumul doi, Cam, impreuna cu prietenele eu cele mai bune, Bex, Liz si nou-venita Macey, au de infruntat lucruri neobisnuite, chiar si pentru niste fete Gallagher. Pe langa testele fulger de la Op-Acop, sau tocmai pentru aceste teste, in scoala lor isi fac aparitia niste baieti. Si nu orice fel de baieti, ci elevii scolii de spioni Blackthrone pentru baieti.

Se iau niste fete care au fost obisnuite sa "troneze" in scoala lor, se adauga chipesii si misteriosii baieti cazati in aceeasi scoala, si se adauga ex-ul Josh, despre care Cam nu credea ca il va mai vedea vreodata.

Cartile sunt dragute, au actiune, suspans, sunt haioase. Sunt altceva si asta imi place. Ce nu imi place, este ca pe alocuri seamana ingrozitor cu Harry Potter. Liz este Hermione intreaga, iar inceputul volumului doi, cand Cam se duce la sediu CIA, este leit cu cel in care merge Harry la Ministerul Magiei, de la accesul in subteran, pana la paznicul de la birou si la scaunul din sala de audiere.

Momentele astea, in care e copia lui Harry Potter, sunt rare, iar cartile au prorpia poveste si unicitate, caci, daca ar fi fost altfel, nici nu le mai citeam.

Concluzie: usurele, simpatice si haioase. Da, merita citite, mie imi plac.

Rang: ***
3/5


miercuri, 2 ianuarie 2013

Free Four : Tobias Tells the Story



 Free Four : Tobias Tells the Story de Veronica Roth este povestea spusa din perspectiva lui Four. 

Abia am aflat de ea, nu am inteles insa daca e vorba doar de o parte a cartii spuna prin vocea lui, si care este aceea.


Ce parere aveti? 

Voi stiati despre ea?

marți, 1 ianuarie 2013

Leapsa cartilor din 2012


Cartea/seria preferatã în 2012:
Ramona: Jocurile foamei de S. Collins
Miku: Cronicile Vampirilor de Anne Rice

Cea mai proastã carte cititã în 2012:
Ramona: Frenezia de F.L. Block
Miku: Întoarcerea lui Tarzan

O carte care te-a schimbat, ca om:
Ramona: Pervertirea de Cristina Nemerovschi
Miku: Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă

O carte care ţi-a plãcut, deşi când ai auzit prima data de ea, nu credeai asta:
Ramona: Sânge satanic de Cristina Nemerovschi
Miku: M-am hotărât să devin prost de Martin Page

Cartea cititã în cel mai scurt timp:
Ramona: Ultima vrãjitoare din Transilvania de Anna Vary (4 ore)
Miku: Fetele din Shanghai de Lisa See

O carte pe care ţi-ai propus sã o citeşti în 2012, dar nu ai apucat:
Ramona: Crimã şi pedeapsã de F.M. Dostoievschi
Miku: Vampirii din Morganville 6: Carpe Corpus de Rachel Caine

Numãrul aproximativ de cãrţi citite în 2012:
Ramona: 60
Miku: 40

O carte de la care aveai aşteptãri, dar te-a dezamãgit:
Ramona: Moarte subitã de J.K. Rowling
Miku: Cele 9 vieti ale lui Chloe King: Rapirea de Liz Braswell

Leapsa merge mai departe la:
alaturi de orice blogger care si-o doreste!

Ii rugam pe cei care preiau aceasta leapsa sa ne lase un comentraiu cu linkul unde putem gasi opiniile voastre. :)