Book Lovers Challenge- Ziua 11

Alege un scurt fragment care ți-a plăcut dintr-o carte și rescrie-l din perspectiva altui personaj. În postare să transcrii  și fragmentul original.

Nu voia sã plece de lângã Dumbledore, nu voia sã se ducã nicãieri. Simţi mâna lui Hagrid tremurându-i pe umãr.Apoi o altã voce spuse “Hai, Harry.”

O mânã mult mai micã şi mai caldã o luase pe a lui şi-l trãgea în sus. Se conformã, parcã neştiind ce fãcea.Doar în timp ce mergea orbeşte prin mulţime îşi dãdu seama, datoritã unui parfum floral, cã cea care-l conducea înapoi spre castel era Ginny. Fu asaltat de voci nedesluişite, plânsete şi strigãte rãsunau în noapte, dar Harry şi Ginny merserã mai departe, urcarã treptele şi intrarã în holul de la intrare. Harry vãzu ca prin vis diverse chipuri, oameni care-l priveau cercetãtor, şuşotind şi mirându-se. Rubinele Cercetasilor scâteiau pe podea ca nişte picãturi de sânge, pe când ei doi se îndreptau spre scara de marmurã. (Harry Potter şi Prinţul Semipur)

Ginny ştia cã veştile rele circulã cel mai repede şi de obicei sunt şi adevãrate. Dar nu vroia sã creadã. Nu încã.

Dar atunci, ştiu. Când îl vãzu pe Harry stând pe iarba, lânga trupul inert la directorului, stiu. Şi cele mai rele coşmaruri ale ei se adeverirã, acolo, pe loc, sub cerul înstelat al noptii. Semnul Ȋntunecat dãinuia deasupra Castelului Hogwarts, parcã pentru a le aminti cã au pierdut acea bãtãlie.

Ajunse lângã el şi îi luã mâna într-a ei. Tremura.Nu îl mai vãzuse niciodatã aşa. Credea, în inima ei naivã, cã pe el nu îl poate doborî nimic.

Ȋl trase uşor dupã ea şi pornirã spre castel. Profesoara McGonagal îi spusese sã îl aducã in aripa spitalului şi asta fãcea. Cu fiecare pas, pãrea cã lumea ei se nãruieşte. Pentru cã ştia. Ştia cã acum, când Dumbledore nu mai era, povestea lor se terminase, pentru cã Harry trebuia sã urmeze misiunea pe care i-o dãduse directorul, oricare ar fi fost ea.

Toatã povestea lor era ca un vis frumos, minunat, însã Ginny ştia cã viaţa nu e un vis, realitatea semãnând mai debrabã cu un coşmar.

Ştia cã în curând se vor despãrţi, pentru ca el sã îşi poatã urma destinul. Ȋi strânse uşor mâna, dar el nu sesizã. Ȋşi dorea sã  opreascã timpul în loc, sã trãiascã doar în acest moment, dar nefiind cu putinţã, încercã sã îl simtã cât mai puternic, pentru a-l putea pãstra în suflet mereu.

Ultimul lor moment împreunã. O lacrimã solitarã i se scurse pe obraz şi o sterse repede.

Ȋnchise ochii pentru o clipã şi respirã adânc. Ajunseserã la holul de intrare. Ȋn timp ce urcau scãrile de marmurã, îşi jurã cã va fi puternicã pentru el.Nu va plânge, deşi totul se sfârşea.

Relaţia lor se încheia.

Ştia.