Draga mea,Instalatã în cãminul ireal al unei Provence neobişnuit de înzãpezite, stau la micul birou pe care Thierry l-a mutat într-un colţ al dormitorului nostrum. Chiar în faã ferestrei. O mutare afectuasã ca sã-mi potoleascã dorinţa stãruitoare de retragere şi disceţie. In dimineaţa asta, dupã micul dejun, am improvizat o întâlnire la Isle-sur-la-Sorgue, la anticarul nostrum de încredere. “Am vorbit cu Pocquelin”, a spus strângându-mã la piept cu drag, “zicea cã a recondiţionat o masã care s-ar potrivi cu cele douã scaune de la intrare. O sã mã duc sã vãd despre ce e vorba.”
Din colţul meu liniştit (…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu