Numele trandafirului

Am primit cartea de la Libraria online Libris, careia ii multumesc pe aceasta cale.

Mi-am dorit mult sa citesc aceasta carte, pentru ca mi-a fost recomandata pe profesorul meu preferat, o cunostiinta a scriitorului Umberto Eco.

Stiam la ce sa ma astept, in sensul ce dificultate si profunzime si nu a fost mai usor de citit decat am crezut, insa nici nu m-a dezamagit.


Actiunea din Numele trandafirului se petrece intr-o manastire Benedictina, acolo unde Adso este novice. Odata ajuns la batraneste, el povesteste intamplarile lasand in urma un manuscris.

Insa haideti sa ne intoarcem la actiune: anul 1327: cadavrul unui calugar a fost gasit laanga zidurile manastirii. Oamenii incep sa vorbeasca. Unii spun ca este opera Diavolului, sau a vrajitoarelor ce trebuie arse pe rug.

Adso porneste impreuna cu mentorul sau, Guglielmo, in cautarea adevarului, afland curand ca nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul.
Alte cadavre il urmeaza pe cel dintai, groaza si isteria punand stapanire asupra manastirii, iar Guglielmo incepe sa faca unele descoperiri bizare: cartea Poetica de Aristotel  il poate ucide pe cel care o citeste,  sau cel putin asta se intelege din mesajele secrete pe care le-a descoperit.
Evident, nimeni nu il crede, cu atat mai putin Bernardo Gui, care si-a gasit proprii vinovati: o tanara si un calugar, ambii acuzati de vrajitorie.
Dar sunt ei cu adevarat vinovati?
Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă - şi aia greşită.
Concluzie: o cartea grea, dar frumoasa, ale carei intelesuri nu cred ca am reusit sa le deprind in totalitate. O carte profunda, ce merita recitita peste un an sau doi, aprofundata si niciodata uitata.
În faţa unei cărţi nu trebuie să ne întrebăm ce spune, ci ceea ce vrea să spună.
Rang:****
4/5