Altfel de interviu

Un mic interviu cu Andreea Moga, autoarea povestii "Urmari si consecinte", prezentata intr-un post anterior.

Ramona: Cum ti-a venit ideea povestii?

Andreea: Sincer, a fost ceva de moment. Mi-a aparut de nicaieri ideea unei lumi condusa de specii derivate din oameni, unde acestia din urma sa fie un fel de sclavi. Iar, pe parcurs ce scriam povestea, alte idei , precum nevoia de sange in timpul sarcinii Anyei, isi prindeau conturul. Sincer, nu stiam ce va fi de capul acestei povesti cand am inceput sa pun primele cuvinte pe foaie.

 

Ramona:Ai integrat in personajul principal idei si caracteristici din personalitatea ta, sau este ceva cu totul diferit de tine?

Andreea: Are unele sentimente imprumutate de la mine. De exemplu, incapatanarea. Doar ca in poveste aceasta este putin mai exagerata. Iar multele intrebari si insecuritati, indecizii, sunt de asemenea imprumutate – intr-o anumita masura – de la mine.

Miku: Povesteste-ne actiunea in cateva cuvinte.

Andreea: Totul incepe din momentul in care Lucas vede o poza cu Anya; desi pe acest moment nu este pus accentul foarte mult.

Actiunea se dezlantuie prin rapirea fetei. Este dusa in teritoriul vampirilor, unde Lucas isi arata fata de monstru, desi se va dovedi ca nu este chiar atat de rau. Acesta ajunge sa o violeze, apoi o lasa sa plece, regretand cele intamplate. Ca urmare a actului dintre cei doi, ea ramane insarcinata si afla, mai tarziu, necesitatea sangelui vampirului pentru a putea supravetui atat ea, cat si copilul. Astfel, Lucas apare iarasi in peisaj. Dupa un timp in care el ii castiga Anyei increderea, cei doi pleaca in Tara de Sus – pamantul vampirilor. Aici mai intalnesc cateva probleme cu mama baiatului, insa, in cele din urma, Anya va duce sarcina la capat. Doar ca finalul nu este unul tocmai asteptat.

Miku: Ai vrea ca aceasta poveste sa fie publicata sau este o poveste pe care ai scris-o pentru ca asa ti-ai dorit si ramane doar o mica parte a sufletului tau?

Andreea: Sincer, eu cand scriu o poveste, o fac pentru sufletelul meu si, eventual, pentru cei cativa care vor sa citeasca. Nu m-am gandit sa o public si nici nu cred ca va vedea vreodata lumina unui tipar, pentru ca nu o consider indeajuns de buna. Este o poveste frumoasa si mi-a facut imensa placere sa o scriu, dar cred ca puteam si mai bine.

Miku: Ai mai publicat povesti sau creatii de-ale tale si in reviste sau ziare locale sau nationale?

Andreea: Nu am mai publicat nimic, pentru ca mi-am descoperit aceasta pasiune abia acum doi ani si inca nu mi-am facut curaj. Poate, candva, cand voi avea certitudinea ca merita, voi publica.

 

Miku: Ce reprezinta actiunea de a scrie pentru tine? O nevoie, o modalitate de relaxare, un viitor?

Andreea: Cred ca cel mai mult reprezinta o nevoie. Intradevar, este si relaxant, pentru ca ma pot pierde intr-o lume imaginara, unde pot fi cine vreau si unde vreau. Dar, de multe ori, simt nevoia sa scriu pentru a ma elibera de ideile ce mi se perinda prin cap. Insa, un viitor?! Inca nu stiu.

Ramona: Ai vrea sa faci o cariera din scris, sau ai alte planuri de viitor?

Andreea: Stiu ca din scris nu prea iti platesti painea, asa ca, de voi ajunge sa-mi fac publice cartile, le voi face doar din placerea de a impartasi cu ceilalti lumea mea.

Multumim mult pentru timpul acordat!