Book Lovers Challenge- Ziua 15

15.     Scrie o scrisoare unei autoare căreia vrei să îi transmiți ceva.

Sper ca nu trebuia neaparat unei autoare, caci eu am ales un autor. M-am inspirat din scrisoarea lasata de Gabriel Garcia-Marquez si realizat o scrisoare pentru el.
Gabriel Garcia Marquez, autorul faimosului roman "Un veac de singuratate" si a poate mai putin faimoaselor, dar mult-iubitelor romane "Dragostea in vremea holerei", "Despre dragoste si alti demoni", "Cronica unei morti anuntate" s-a retras din viata publica in anul 2007, din motive de sanatate.

Scrisoare catre Gabriel Garcia-Marquez

Dacã trupul îţi este obosit şi îndurerat, iar sufletul sfâsiat de suferinţa cea din urmã, înainte de a pãşi în ţinutul unde rãnile se vor vindeca, iar sufletul îţi va deveni uşor precum o pasãre, trebuie sa afli cã nu ai trecut prin lume nevazut, ci ai înfãptuit o lucrare divinã, menitã sã schimbe multe vieţi.

Dumnezeu nu a putut sa iţi mai dãruiasca o bucãţicã de viatã, însã ai salvat multe vieţi în drumul tãu spre nemurire. Astãzi, o bucatica de lume s-a schimbat datoritã ţie, iar unii oameni nu spun tot ceea ce gândesc,dar cu siguranţă gandesc tot ceea ce spun. Dau valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce ele reprezintă, ci mai curând pentru ceea ce semnificã. Dorm puţin, dar viseaza mai mult, ştiind că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumină.

M-ai învãţat sã merg atunci când alţii se opresc si sa mã trezesc atunci când alţii adorm.

Sunt un copil cãruia i-ai dat aripi, dar l-ai lăsat să înveţe singur să zboare.

Pe bătrâni i-ai învăţat că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci mai curând odată cu uitarea.

Ne-ai învãţat atât de multe lucruri!... Ne-ai învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care urci. Ne-ai învãţat că atunci când un nou născut strânge pentru prima dată, în mâna sa micuţă, degetul tatălui său, el îl prinde în capcană pentru toată viaţa. Ne-ai învãţat că un om nu are dreptul să privească de sus pe un semen al său, decât atunci când trebuie să îl ajute să se ridice.

Există întotdeauna un ‘mâine’ şi viaţa ne dă o altă oportunitate de a face lucrurile bine; dar dacă mă înşel şi această zi este singura care ne-a mai rămas, mi-ar placea să-ţi spun cã eşti, ai fost şi vei rãmâne mult mai mult decât scriitorul meu preferat; mentorul meu, cel care fãrã sã ştie, m-a ghidat prin viaţã. Si nu te voi uita niciodată.

Astãzi, poţi pãşi fãrã teamã pragul de la marginea lumii, cãci laşi în urmã o lume care a devenit mai bunã datoritã ţie. Astãzi, poţi merge în “vechile lunci”, unde pãsãri ca tine se întrec în cântãri.

O sã ne lipseşti.