Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012
Foto1: Nemira.ro
Foto2: poponthepop.com
M-am gândit
şi m-am tot gândit la proba asta, ȋncercând sã scriu o declaraţie de dragoste
sub formã de poezie amuzantã.
Dar adevãrul
este cã drama e specialitatea mea, iar eu pot fi amuzantã doar atunci când sunt
sartcasticã. (Ceea ce unora nu li se pare deloc amuzant, by the way.) Asta
sunt, cu asta defilez, dar mai ȋntâi sã vã vorbesc despre cartea pe care am
ales-o pentru a o dãrui persoanei pe care vreau sã o cuceresc.
Este vorba
despre “Jocurile foamei”. Nu e o carte de dragoste, dar este o carte de care te
ȋndrãgosteşti. Cred cã pentru a cuceri pe cineva cu o carte, mai important decât
mesajul cãrţii este ca acea carte sã ȋi placã. Şi dacã tot
am ȋnceput cu drama, merg cu ea pânã la capãt, pentru cã este o poveste foarte
frumoasã de iubire acolo, dar şi tristã.
Cu toate cã
majoritatea celor care au citit considerã cã Peeta este cel care suferã
nemeritat, eu consieder cã victima este Gale, pentru cã nu existã nimic mai rãu
decât sã vezi persoana pe care o iubeşti ȋmpreunã cu altcineva, iar el a avut
parte de asta din plin.
Ca sã nu mã
mai lungesc, cele douã poezii care alcãtuiesc declaraţia mea:
Ȋnger cãzut
Tu, de
mã-nfiori doar cu o privire,,
Tu, ce-ar fi
trebuit sã rãmâi în amintire,
Tu, ce-ai
strãbãtut obstacole cu gândul,
Eşti ca un
înger cãzut, destinul înfrângându-l.
Tu, suflet
rãtãcit ce ţi-ai pierdut puterea,
Pe drumuri
fãrã sens vrei sã-ţi gãseşti menirea.
Tu, suflet
îndurerat de vise ce ţi-au fost vândute,
Mereu
rãtãcitor, pe drumuri nevãzute
Tu reuşeşti
sã aduci cu a ta privire pãtrunzãtoare,
Rãzbind
printre nori, o razã de soare.
Dãruieşti
surâsuri, apoi pleci grãbit,
Cu aripile
frânte. Iluzia s-a sfarşit.
Te visez
Te visez
când noaptea asupra-mi se pogoarã
Şi-o lacrima asfinte în perna
solitarã.
Te visez când vântul rece la
fereastrã-mi bate,
Ca un vârtej de şoapte înfrigurate.
Te visez ca pe un rege rãmas fãrã
regat,
Trist, singur, abandonat.
Te visez, crezând cã am în inimã-mi
puterea
De a-ţi reda iar mãreţia.
Te visez ca pe un mãreţ zeu antic,
Ce-ntr-un trecut îndepãrtat era cel
mai puternic.
Te visez, cãzut din tronu-ţi de
cleştar,
Dorind sã ajungi tu însuţi iar.
Te visez ca pe un Zburãtor ce nopţile
îmi tulburã,
Dorind cu orice preţ ca-n aceastã lume
sumbrã
Sã mã visezi şi tu, sã mã doreşti în
ale tale braţe,
Sã îmi dãruieşti fãrâme de speranţe.
Te visez, iar sufletul îmi tremurã
speriat,
De teamã cã visul va fi spulberat,
Dorind sã rãmân în visare alãturi de
tine,
Cãci în realitate nu ar trebui sã
exişti pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu