miercuri, 18 decembrie 2013

Recenzie: Darul de Craciun de Lurlene McDaniel

“Darul de Crãciun”, în varianta originalã “Briana’s gift” este o carticicã micuţã, pe care am citit-o în câteva ore.

Ȋntr-o sâmbãtã friguroasã de decembrie, Briana se hotãrãşte sã fugã de acasã împreunã cu iubitul ei Jerry.

Nu este prima sa tentativã de a pleca de acasã, însã pânã atunci, mama sa ruga întotdeauna şeriful sã o gãseascã şi sã o aducã înapoi. De aceastã datã nu mai face asta. Mama sa considerã cã fiica ei trebuie sã înveţe pe propia piele aceastã lecţie. Aşa cã o lasã în pace, fiind convinsã cã ea se va întoarce.

Iniţial am fost de acord cu gândirea mamei sale. Oricât de mult vor pãrinţii sã îşi protejeze copiii, vine o zi când aceştia trebuie sã îşi trãiascã cu adevãrat greşelile, pentru a învãţa ceva din asta. E o lecţie durã, pentru cã începând cu adolescenţa şi continuând cu urmãtoarele stadii ale vârstei, pânã la moarte, greşelile au un preţ: suferinţã şi regrete, poate chiar mai mult decât atât.

Opt luni mai târziu, Briana se întoarce. Resemnatã, mai maturã, pãrãsitã de Jerry şi însãrcinatã.

Acela a fost primul moment în care m-am gândit cã poate mama ei a greşit lãsând-o sã plece. 
Poate vârsta de 16 ani este totuşi prea fragedã pentru a învãţa din propriile greşeli.

Adevãrul e cã toţi pãrinţii fac greşeli în ceea ce priveşte copiii lor. Viaţa de pãrinte nu vine cu manual de instrucţiuni, iar copilul nu este noul mixer,ca sã ştii exact ce butoane sã apeşi pentru a-l controla. Este un om complex, ca şi noi, uneori greu de înţeles sau illogic, cu dorinţe şi sentimente şi absolut imprevizibil.

Nu o critic pe mama Brianei pentru ce se va întâmpla mai departe. Pãrinţii fac greşeli, pentru cã sunt şi ei oameni, dar le fac încercând sã ne fie nouã, copiilor, cât mai bine. Asta aş vrea sã înţelegeţi în primul rând voi, cei care citiţi, pãrinţi şi copii deopotrivã.

Vom fi şi noi într-o zi pãrinţi şi vom face porţia de greşeli în ceea ce priveşte copiii noştri.

 Probabil nu le vom face pe cele ce care le-au fãcut pãrinţii noştri, pentru cã le-am remarcat şi am afirmat, plini de orgoliu: “eu nu voi proceda aşa cu copilul meu”. Dar vom face altele, cu siguranţã. Știţi vorba: cine nu studiazã istoria, îi va repeta greşelile. Cine o studiazã, va gãsi alte cãi de a greşi.”

Acum înapoi la carte: este uşor şi plãcut de parcurs, emoţionantã şi dramaticã, dar nu foarte intensã, dat fiind cã este povestitã prin ochii lui Sissy, sora mai micã a Brianei.

Dacã ar fi fost din perspectiva Brianei sau a mamei ei ar fi fost mult mai emoţionantã. De fapt, chiar mi-ar fi plãcut sã fie din perspectiva mamei sale. Aş vrea sã citesc o carte despre adolescenţi, cu acţiunea povestitã din perspectiva mamei, sau şi a mamei şi a fiicei/fiului. Ar fi interesant.

Recomand cartea, cred cã poate fi cititã la orice vârstã. Vã voi pune şi un citat, care nu ştiu cât este de edificator aici, dar în context este foarte emoţionant:


“Nu le mai iau în seamã, privind în schimb la douã linii verzui şi zimţate care se ridicã şi coboarã pe ecranele aparatelor aflate lângã patul lui Bree- imaginile a douã inimi, a mamei şi a fiicei ei.”