marți, 12 noiembrie 2013

Recenzie: Jurnalul unui adolescent timid

Charlie e un puşti deosebit. E foarte isteţ şi foarte profund pentru vârsta lui. Este un adolescent retras, care prefera sã stea pe margine, în loc sã participe la evenimente.

El a avut un prieten bun, pe Michael, care s-a sinucis. De atunci, Charlie a rãmas singur.
Dar intr-o zi, îi intâlneşte pe Patrick şi Sam. Cu toate cã sunt mai mari decât el, cei doi se imprietenesc cu el şi încet îl includ în grupul lor de prieteni.

Din prima clipa în care o vede pe Sam, Charlie se îndrãgosteşte de ea, dar ea îi spune cã nu trebuie sã o vadã în felul ãla.

Cartea urmãreşte un an din viata lui Charlie. Nu, e mult mai mult de atat. Urmareşte evoluţia, transformarea, maturizarea lui.

Ce e special la aceastã carte?

Ȋn primul rand, formatul. Noi aflãm despre viata lui Charlie din scrisorile pe care el le trimite…nu stim cui. Nu ne spune.

“Jurnalul unui adolescent timid” nu e doar înca o carte cu si despre adolescenti. E mult mai mult. Felul de a gândi al lui Charlie, momentele lungi, dar totuşi frumos şi simplu redate, de introspecţie, faptul cã faci cunostiinţã cu gândirea lui unicã, asta fac cartea sa fie altfel. Diferita. Frumoasã. Savuroasã. O carte care, chiar dacã e simplã, te pune pe gânduri.

Charlie e foarte sensibil, emotiv. El are o capacitate uriaşã de a simţi lucruri fine. Sentimente nobile, la asta ma refer când spun lucruri fine.

Ȋn plus, el se raporteazã foarte mult la lume. Nu doar la lumea din jur, ci la lume în general. La toata lumea. Eu, spre exemplu, nu m-am gândit niciodatã la persoanele care ascultã aceleaşi piese ca şi mine, in acelasi timp, sau care le-au ascultat in urmã cu mulţi ani. Sau la oamenii care au citit aceleaşi carti. El da. Cred cã are logica sa crezi ca esti legat spiritual de acesti oameni, char dacã nu ii cunoşti.

Este o carte profundã şi sensibilã, care îţi ajunge la inimã.


Odata pe o foaie de hartie galbena cu linii verzi
a scris un poem
Si la intitulat ‘Chops’
pentru ca asa il chema pe cainele lui
Si despre asta era vorba
Iar profesorul i-a dat nota maxima
si o steluta de aur
Iar mama lui l-a lipit pe usa bucatariei
si li-l citea matusilor lui
Ala a fost anul cand parintele Tracy
i-a dus pe totii copii la zoo
Si i-a lasat sa cante in autobuz
Si s-a nascut surioara lui
cu unchii micute si fara par
iar mama si tatal lui se sarutau mult
Iar fata de dupa colt i-a trimis o
felicitare cu un sir de X-uri
iar el a trebuit sa-l intrebe pe tatal sau ce insemnau x-urile
Iar tatal lui il invelea mereu cand se culca noaptea
Si era mereu acolo sa-o faca.

Odata pe o foaie de hartie alba cu linii albastre
a scris un poem
si l-a intitulat’Toamna’
pentru ca asa se numea anotimpul
Si despre asta era vorba
iar profesorul i-a dat nota maxima
Si l-a rigat sa scrie mai clar
Iar mama lui nu l-a mai lipit pe usa de la bucatarie
pentru ca o vopsise de curand
iar copii i-au spus
Ca parintele Tracy
fuma trabucuri
Si lasa chistoacele pe strane
Si uneori acestea faceau gauri
Acela a fost anul cand surorii lui i-au pus ochelari
cu lentile groase si rame negre
Iar fata de dupa colt a ras
cand i-a cerut sa se duca sa-l vada pe Mos Craciun
Iar copii i-au spus de ce mama si tatal lui se sarutau mult
Iar tatal lui nu -l invelea niciodata  cand se culca noaptea
Iar tatal lui s-a infuriat rau
cand a strigat dupa el sa vina sa-l inveseleasca.

Odata pe o foaie rupa da blocnotes
a scris un poem
Si l-a intitulat’Inocenta: O intrebare’
Pentru ca aia era intrebare despre fata lui
Si despre asta era vorba.
Iar profesorul i-a dat nota maxima
Si i-a aruncat o privire ciudata si fixa,
Iar mama lui nu l-a mai lipit pe usa bucatariei
pentru ca nu i l-a aratat
Ala a fost anul in care parintele Tracy a murit
Iar el o uitat cum se sfarseste Crezul Apostolilor
Si a prins-o pe sora lui
cum se giugiulea pe veranda din spate
Iar mama si tatal lui nu se ma sarutau niciodata
si nici macar nu vorbeu
Iar fata de dupa colt
avea prea mult fond de ten
Care-l facea sa tuseasca atunci cand o saruta
dar o saruta totusi
pentru ca asta trebuia sa faca
Si la trei dimineata s-a bagat singur in pat

In timp ce tatal lui sforaia zgomotos
Iata de ce pe spatele unei pungi de hartie
a incercat un alt poem
Si l-a intitulat’Abolut nimic’
Pentru ca despre asta era vorba cu adevarat
Iar el si-a dat singur o nota maxima
si cate o taietura pe fiecare incheietur blestemata
Si l-a lipit pe usa baii
Pentru ca de data asta nu mai credea

ca poate sa ajunga la bucatarie.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Recenzie-interviu: Academia Vampirilor de Richelle Mead

Un nou episod în rubrica Video receznie interviu. Nu uitați să vă abonați și să le arătați și prietenilor. Împreună citim mai mult!