Altfel de poezii

In cazul in care va era dor de o postare in cadrul rubricii Altfel de poezii, va las mai jos doua poezii frumoase scrise de Rucsandra Tudoran.

nasturi

ți-ai luat mâna de pe umărul meu
și ai lăsat un loc rece în care
îngheață până și focul în toată
dogoarea lui.

ai adormit o dată pe canapeaua mea,
iar eu te-am acoperit cu pătura aceea
croșetată de bunica.
erai ca un copil după un film
horror
sau după niște desene de-astea emoide
ce se difuzează pe Minimax,
arătai puțin speriat, de aceea te-am acoperit.

dimineața te-ai trezit și am realizat
că îți place mirosul de ceai verde
contopit cu fumul ce ieșea din
țigara mea - ți-ai aprins și tu una-
și mâncarea mea vegetariană.

știam că sunt îndrăgostită de venele tale
și de mirosul tău de somn
- da, miroseai a somn și a oboseală
dar asta nu înseamnă că eram
îndrăgostită de tine, sau poate eram.

ne-am pierdut,
ne-am pierdut și noi la fel ca
nasturii Evei
și nimeni nu ne-a găsit niciodată
&
umărul meu a rămas gol și rece.

alerg după fluturi

în sânul tău se cuibăresc toate omizile din lume

noapte - perdea de stele prinse-n părul meu

roșcat

ca niște flori ce tremură de frig în câmp, iarna

când ele dispar 

ți-am rupt din carne bucăți de sticlă

ce-ți stingeau mai demult

votca din sânge

și se îmbătau și ele din vinul

băut cu o noapte înainte

la un majorat sau pe canapeaua

unei curve ce suge pula pentru

10 lei.

iubitule, ți-am lăsat sufletul

(și tu ai venit acasă fără nimic)

l-ai pierdut prin nu-știu-ce

bordel

așa se face că rămâi cu omizile-n sân,

iar eu încă alerg după fluturi.

Rucsandra este autoarea volumului de proza "Spitalul celor pierduti in iubire".

Are 18 ani, este din Medias si e studenta in anul I la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca.

Tu nu vei mai fi prezent în această nou ființă, neființă, cum vrei să o numești. Voi fi doar eu cu mine, dar fără tine. Bucurii, zâmbete, radieri, experiențe, cutii cu flori de cireș, lămâi, ciocolată, inimi frânte, iubiri uitate, dureri limitate, morminte, anotimpuri, stele, Luna (astrul meu suprem), cometele, atingeri, simțiri, gânduri ascunse, secrete, mistere, cățeluși, ochi verzi...toate vor fi doar ale mele, nu le voi mai împărți cu nimeni. Doar eu și cu mine.

(Citat din "Spitalul celor pierduti in iubire")

Poezie de toamna

Cum toamna a inceput sa isi intre de deplin in drepturi, cu ploaie, vant, frig si multe frunze ingalbenite, va propun o poezie care se potriveste cu acest tablou deprimant.

Speranta de toamna

Frunze firave, batute de vant

Suiera incet propriu cant,

Asteapta ca timpul sa apuna

Si sa apara prima bruma.

 *

Fiecare clipa ce trece,

Aduce aproape anotimpul rece.

Frunzele ingalbenesc treptat

Si cad pe pamantul uscat.

 *

Privesc lumea, privesc zarea,

In urma lor va ramane uitarea.

Isi asteapta sfasitul fara regrete,

Stiu ca vor inflori iarasi marete.

 *

Renunta la viata impacate pe deplin,

Se cufunda in tainele mortii lin,

Stau inghetate, sub alba mantie ascunse,

Asteptand sa revina vremuri apuse.

 *

Ingalbenite de vreme, asteapta finalul,

Asculta legea naturii si crezul,

Se cufunda intr-al mortii asternut,

Caci orice sfasit e un nou inceput.

http://olumeinversuri.wordpress.com/

Poezii, poezii

Am iubit poezia asta de cand am citit-o prima data, desi eram prea mica pentru a-i putea patrunde intelesurile.

Am recitit-o apoi in liceu si am fost foarte incantata sa o regasesc. Acum, hoinarind cu mintea la lucruri fanscinant de interzise, mi-am amintit de ea si vroiam sa v-o impartasesc si voua.

Ion Pillat - Cămara De Fructe

Deschid cu teama usa camarii de-altadata
Cu cheia ruginie a raiului oprit, 
Trezind în taina mare a poamelor, smerit, 
Mireasma, si racoarea, si umbra lor uitata.

Ma prinde amintirea în vânatul ei fum, 
Prin care cresc pe politi si rafturi, ca pe ruguri, 
Arzând în umbra, piersici de jar, si-albastri struguri
Si pere de-aur rosu cu flacari de parfum.

Sovaitor ca robul, ce calca o comoara
Din basmul cu o mie si una de nopti, ma-nchin:
Vad pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –
Si tamâiosii galbeni ca soarele de vara.

Se-aprind fantasmagoric caise si gutui:
Trandafirii lampioane si lampi de aur verde...
Dar parasind camara ce mintile îmi pierde, 
Tot rodul vrajitoarei cu lacat îl încui. 

Si daca tot suntem la capitolul poezii, va las si volumele mele.(click pentru a citi)

   

Altfel de poezii

Ca tot a deschis sesiunea de poezii, ca sa zic asa, o sa postez si cateva scrise de mine acum ceva timp. Si o astept pe Miku cu un articol cu poeziile ei.

Petale albe, petale negre

Petale albe, petale negre.
Teama nepãtrunsã de tenebre,
Se ascunde de soarele pãtrunzãtor,
Ȋn noapte aşteaptã un gând iscoditor,
Pãşind cu grijã printre umbre,
Petale albe, petale negre.


Albe şi negre petale se îmbinã,
Ascultã chemarea din surdinã,
Se-mpletesc pentru a crea în zare
O iluzire rãtãcitoare.


Petale albe, petale negre,
Creeazã fantasme funebre,
Se-mbinã în suflete pãtate
Iubind cu sentimente necurate.
Mereu acolo, mereu în umbre,
Petale albe, petale negre.


Titanic

Plutind pe valurile vieţii,
Amintirea ta mã înfioarã;
Ȋntr-un ocean de mãreţii,
Credeam cã nimic nu ne doboarã.


Dar, iatã-l, rãsãrind din neant,
Obstacolul indestructibil ca o stâncã,
Precum un iceberg fascinant,
Ce ne scufundã în marea adâncã.


Dezastrul iminent s-a produs.
Precum Titanicul scufundat în ape tulburi
Spre alte lumi ne-a condus,
Coborând, încet, în amintiri.


Ultima scrisoare

Asta-I ultima scrisoare
Dintr-un lung sir de versuri amare
E ultimul strigat rasunator
Catre un suflet nepasator.


Ultimul cuvant rostit in zadar,
Inchis intr-un palat de clestar
Am scris si cel din urma regret
Intr-un vers plin de secret.


E ultima scrisoare ce ti-o dau in dar,
Ultima cupa de sentiment amar
Nu stiu ce sa mai scriu, nu gasesc sensul
Cand singura speranta e abisul.

Altfel de poezii

Nu am mai scris demult la rubrica asta, dar ca sa recuperez, voi posta niste poezii minunate, care sigur or sa va placa. Autoarea lor este Adriana.

Ochii

Ochii – oglinzi înşelătoare.
Ochii – nu-ţi arată adevărata cale.
Cu ei, vezi tot ce ai împrejur.
Dar ţie, nu-ţi vezi niciun cusur.


Ochii – adevăraţi diavoli.
Ochii – îţi arată doar nişte poli.
Polii măştii tale infame.
Polii vieţii mascate în rame.


Ochii – nu grăiesc decât minciuni.
Ochii – îţi arată doar ale tale minuni.
Însă ei, nu-ţi zic ce e mai sigur:
Adevărata ta faţă-n diferite chipuri.


Ochii… de ce nu mă pot privi pe mine?
Ochii… de ce doar al meu, îl văd, bine.
De ce cu ei nu pot  adevăr grăi.
De ce fără ei nu pot singură trăi?


Ochii – mistere alte lumii
Ochii – porţi ale minciunii.
La alţii, toţi ce urât vezi,
Şi doar pe tine, frumos, crezi.


Ochii – de ce mă chinuiţi?
Ochii – de ce până-n moarte domniţi?
Vocea raţiunii, ei o păcălesc.
Vocea iubirii, ei o amăgesc.


Ochii – vinovaţi de tot.
Ochii – de ce fără ei nu pot?
În întuneric, acum înţeleg.
De ce unii, să trăiască acolo aleg!



Langa foc

Stând în tihnă lângă foc, foc ce a încetat sa ardă,
Stând la un pahar de soc, ca la o floare măiastră,
Privind ploaia ce mă udă, picătură fermecată,
Privind sufletul ce încetează,încetează să mai bată.


Stând ca pe ghimpi, privind adâncul,
Stând din inimi de Evrei, privind pământul.
Arzând focul pe necredincios,
Îngheaţă inima hoţului frumos.


Şi cântă mai departe, şi zbori în frigul cuprinzător,
Şi dansează printre flori, şi primeşte primii fiori,
Şi dezbracă-i de rea voinţă, şi crezi neîncetat.
Şi umple-i cu iubire, şi plângi cu lacrimi de atât stat.


Stând, privind, arzând, îngheţând,
Ia darul ce ţi-l fac, ca un copil al soarelui ce eşti.
Cântând, zburând, dansând , primind,
Foloseşte-l cu iubire, încercând să te fereceşti


Căci inima ce o iubeşti
Te-a părăsit, crezând în flori de mătase
Crezând în vise credule, măiastre
Goana ce din lacrimi reiese.


Ei, ce parere aveti? Frumoase? Am postat doar doua pentru ca sunt lungi si ocupa mult loc pe pagina, dar daca va plac, o sa mai fac un post.

Altfel de poezii

Pentru aceasta rubrica, am gasit doua poezii frumoase, foarte expresive, scrise de Madalina.

Cioplitorul

Ochii ciopliti din lacrimi

se ascund sub crengile tamplelor tale,

copac al vremurilor de mult trecute.

Obosita intind mana dupa un ceas

ce nu mai ticaie in sensul bun

De fapt...s-a oprit...

Priveste cu mine

Citind in ochii tai indiferenta,

Am incercat sa te iubesc mai putin.

Imi aluneca,imi fulgera prin minte

Mii si mii de vorbe,de cuvinte...

-acum incerc..dar maine?-

Maine vom cerceta privirea rece

a unui...suflet ce nu percepe,

ca eu nu am aer,nu mai sunt;

Oricat incerc;

privirea mea se inalta acolo sus,iubirea si ea se inalta

Priveste si tu suflet amarat

macar o clipa cum noi...

Ne incaltam in dragoste,

Si ne imbracam in iubire.

Daca aveti si voi poezii frumoase si vreti sa fie publicate pe blog, trimiteti-le pe mail la ramona.miku@yahoo.com sau pe mess la ramona88badea

Altfel de poezii

A venit vremea sa scriem ceva si la rubrica "Altfel de poezii". Aceasta rubrica se ocupa, asa cum cred ca ati ghicit deja, cu poezii nepublicate de edituri, doar pe net.

Dar nu orice fel de poezii, pentru ca eu sunt o persoana foarte pretentioasa, atat la proza, dar  la poezie parca si mai si.


In aceasta prima rubrica va voi vorbi despre volumul de poezii "Petale de trandafiri", scris de Irina Mihaila.


Nu am mai scris in viata mea critica de poezie, deci habar nu am in ce directie sa merg/scriu, dar va voi prezenta elementele care m-au impresionat pe mine: primul ar fi ca poeziile Irinei sunt scrise ca niste nici povesti in versuri, cu un fir usor de urmarit.


Un al doilea element pe care eu (care caut cate trei zile o jumatate de rima pierduta) il apreciez enorm la aceste poezii se refera la rimele perfecte si muzicalitatea minunata a versurilor.


Dar haideti sa lasam vorbaria, ca sa vedeti la ce ma refer:

Calator spre Infinit

Sorbind atrasă roua dimineţii,

Trăind distrasă vârsta tinereţii,

Iubind neştiutoare, pe un plan mare,

Mergând înainte, fără alinare,

Zâmbind şi râzând plină de fericire,

Că viaţa-mi în sfârşit e-o mulţumire,

Căci totul se manifestă-n împlinire,

Mă mândresc tare şi cresc...

Te iubesc....!

Alerg şi bine mă pitesc,

De privirea ta eu mă feresc,

Căci ştiu că vrei, că vrei să fii cu mine,

Ştiu cum e, simt acelaşi lucru pentru tine.

Mă simt de parcă aş  zbura,

Ca o pasăre, m-aş clătina,

Şi-aş merge mai de parte,

De viaţă să am parte,

Viaţa mea....!

Strâng în braţe cu putere,

Intru mereu în belele,

Şi totuşi eşti cu mine aici,

Îmi dai mâna şi mă ridici.

Mă critici şi sincer ai de ce,

Dar te rog cu mine nu fii rece.

Şi totuşi sunt eu, nu altcineva,

Îmi văd mereu de viaţa mea,

Şi te iubesc....!

Şi greşesc şi-mi cer iertare,

Şi da, chiar ştiu că doare.

Dar nimeni nu-i perfect,

Măcar eu lucrurile mi le-ndrept,

Şi infinitul cu tine îl aştept,

Privesc prin ceaţă-n faţă drept,

Şi văd lucruri frumoase,

Ce viaţa mi-o vor colora,

Da, viaţa mea...!

Călătoresc cu-o traistă-n spate,

Nu ţin în ea lucruri, ci sentimente,

Căci inima de-mi va ceda,

Ele să nu se piardă,

Să nu plece din viaţa mea,

Căci astfel eu te voi uita,

Şi durerea n-o voi suporta,

Şi voi cădea şi voi ţine minte,

Că te iubesc....!

Şi consecinţele-n locu-mi vorbesc,

Nimic nu voi uita, totu-i de-un preţ.

De la tine vorbe dulci primesc,

Şi-aş da orice să-mi spui un "Te iubesc"

Căci dacă cele cuvinte ar vorbii,

Inima din piept îmi va sării,

Şi spre infinit cu tine voi călătorii,

Un călător spre infinit aş devenii,

Off, dacă acele cuvinte ar vorbii....

LINK de download a volumului "Petale de trandafir" de Irina Mihaila.


Volumul cuprinde 11 poezii: Renastere, Aluzie de iarna, Calator spre Infinit, Un sarut pentru un trandafir, Cioburi de suflet, Amor macabru, Iubire pictata-n cuvinte, Ma ridic, Unde e, Vine iar, Euforie,pasiune,nebunie


LINK- blogul Irinei