Noutati si promotii Nemira

Halloween-ul vine cu reduceri

Promotii Nemira

Reducere la Bookcity

Tehnologia viitorului

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Cum va arãta tehnologia peste 50-60 de ani? Ar fi fost un exercitiu de imaginaţie mai uşor dacã ar fi trebuit sã scriu cum va fi peste 300 de ani. Atunci aş fi putut visa la roboţi, maşini ale timpului, nave spaţiale şi caverne de oţel ca ale lui Asimov.

Ȋmi imaginez multã aparaturã cu comandã vocalã, de la aerul condiţionat (Vreau 25 de grade!) la GPS (Vreau sã ajung ȋn Vama veche!) şi pânã la laptopuri (Laptop, cautã-mi pe Google un procesor Intel!).

 Aş vedea laptopurile ca o cutiuţã de dimensiuni mici, fãrã tastaturã sau monitor LCD. Comanda vocalã ar desfiinţa tastatura, iar imaginea pe care o vedem acum pe monitor ar fi proiectatã pe un plan, din orice fel de material: un perete, birou, o foaie de hârtie. Un fel de aparat de proiecţie cinematograficã foarte performant.

Astfel, ar fi o accesare mult mai comodã, iar laptopul nostru ar ȋncãpea ȋntr-o micã poşetã, sau ȋntr-un buzunar mai mare.

Aş vedea informaţia foarte comprimatã, un hard disk extern de dimensiunile pe care le are astãzi un stick, ceasuri care ȋşi seteazã singure ora când treci de la un fus orar la altul şi cu deşteptãtor vocal (Trezeşte-te, Ramona, trebuie sã mergi la cursuri!), aparate foto 3D şi jocuri video 6D.

Cât despre adaptarea la o astfel de tehnologie, ar trebui sã fie simplã, pentru cã şi tehnologia ar fi creatã pentru a ne uşura munca. Mã gândesc la faptul cã acum 10-12 ani nu pusesem mâna pe un computer, iar acum sunt legatã de el ȋn atâtea moduri.

Pe de altã parte, mã uit la mama, la cât i-a fost de greu sã ȋnveţe sã trimitã un e-mail sau sã caute ceva pe Google, când mie mi se pãrea stupid de simplu. Cred cã de la o vârstã, creierul nostru asimileazã mai greu informaţiile noi şi depunde mai mult efort pentru a se adapta la ele, pânã ȋn momentul ȋn care, pur şi simplu, refuzã sã mai evolueze, sã mai ţinã pasul cu tehologia.

Citatul de astazi

Sursa: Facbook@Paulo Coelho

Wake Up To A Better World

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2012

Sursa foto1: nh-hotels.com
Sursa foto2: ultramarine.ro

Ȋn clipele ȋn care mã simt obositã, atât de obositã ȋncât adorm ȋn picioare (la propiu!) ȋn autobuz, de obicei plecând de la facultate sau de la jobul unu cãtre jobul numãrul doi, ȋmi imaginez cum ar fi sã-mi iau o vacanţã ȋn care sã stau.Şi sã stau…

Niciodatã nu am stat ȋn pat o zi ȋntreagã, nici când am fost bolnavã, nici la apendicitã, nici când am avut mâna ruptã sau piciorul fisurat. Mã ȋntreb cum ar fi sã staaaai aşa, toatã ziua, şi sã nu faci nimic, iar ȋn timp ce mã ȋndrept spre job ȋncercând sã ȋmi compun un zâmbet ca sã nu se sperie copiii de mine, ȋmi dau rãspunsul: plictisitor.

Ȋn afarã de momentele de obosealã, ȋn care visez sã stau degeaba, mi-ar plãcea sã vizitez Brazilia, nu ştiu exact ce mã atrage la acel loc, am o teorie care implicã nişte vieţi anterioare ȋn care nici eu nu cred pe deplin şi multe explicaţii, iar asta conteazã mai puţin.

Ȋmi imaginez cum ar fi sã castig un concurs având drept premiu un voucher de cãlãtorie cãtre Rio de Janeiro şi sã mã cazez ȋntr-unul din hotelurile lanţului international NHHoteles. Visez la confort, nu neapãrat la eleganţã, iar confortul se mãsoarã şi ȋn zâmete, bunã-dispoziţie, intenţii frumoase.

Gãsesc de fiecare data la fel de fascinantã iubirea faţã de planetã, de mediul ȋnconjurãtor, de oameni, şi de fiecare data sunt ȋncântatã cã sunt oameni care fac ceva ȋn acest sens.

Cred cã ar fi o cãlãtorie plãcutã şi odihnitoare, coloratã cu zâmbete, un repaus binemeritat de la viaţa de zi cu zi, o viaţã alertã şi nepãsãtoare la problemele celor din jur.

NH Hoteles lasã impresia cã le pasã, iar timpul petrecut alãturi de astfel de oameni este ȋntotdeauna o plãcere, o cascadã de energie, un loc de unde pleci cu baterille ȋncãrcate şi forţa de a ȋnfrunta altfel de oameni…cãrora nu le pasã.

De acum înainte nu vom duce lipsă de cărţi în timplul călătoriei cu trenul

În tren sau la metrou, scanarea cu smartphone-ul a codului QR Nemira le oferă călătorilor acces gratuit la eBook-ul Eu sunt numărul patru, de Pittacus Lore.

Caravana BookLand este cea care a lansat această campanie de promovare a cărţii electronice în spaţiul public, iar Editura Nemira este încântată să poată participa la promovarea unui produs pe care l-a adus prima pe piaţa românească: eBook-ul.
După campaniile de difuzare gratuită a cărţilor în mijloacele de transport în comun ale RATB si Metrorex, povestea continuă cu succes la CFR.
Colaborarea BookLand cu CFR a demarat vineri, 19 octombrie, când a plecat din Gara de Nord primul tren cu cărţi. In Intercity Galati (primul tren pilot din program) au fost instalate câteva zeci de cărţi în format clasic şi câteva sute de stickere Nemira cu cod QR. Stickerele au o prezenţă discretă şi oferă celor interesaţi posibilitatea de a accesa un eBook Nemira. Prin scanarea codului QR cu ajutorul camerei foto a smartphone-ului, călătorii pot accesa integral o carte electronică din protofoliul Nemira.
Eu sunt numărul patru, de Pittacus Lore, este eBook-ul pentru care Editura Nemira oferă acces gratuit în tren şi la metrou, pentru toţi cei care vor să experimenteze lectura în format electronic, transformându-şi astfel drumul într-un timp câştigat. Eu sunt numărul patru, de Pittacus Lore, este o carte deja clasată în topul celor mai solicitate cărţi electronice de pe site-ul de eBooks al editurii Nemira şi poate deschide apetitul pentru un alt fel de a citi.
În curând vor fi decorate cu stickere de carte Nemira înca 19 trenuri Intercity!

Secretul fericirii nu stă în a face doar ceea ce-ţi place, ci în a-ţi place ceea ce faci.

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2012

Citat: Lev Tolstoi

O viaţã sãnãtoasã, ca sã nu mai vorbim despre una fericitã, trebuie sã fie ȋn primul rând echilibratã. Excesul, de orice naturã ar fi el, ne aduce nefericire şi uneori, chiar boalã.

Cred cã fiecare om ştie ce ȋl face fericit şi care parte din viaţa lui este un compromis. Astfel, el trebuie doar sã le punã ȋn balanţã, fãrã a lãsa un taler sã ajungã cu mult mai sus decât celãlalt.

Desigur cã e mai uşor de spus decât de fãcut, asta e clar. Dar dacã ai voinţã, cred cu tãrie cã poţi sã ȋţi construieşti o carierã, fãrã a fi necesar sã renunţi la viaţa personalã sau la viaţa socialã. Ce e pânã la urmã voinţa? E motivaţie. Ai puterea sã urci un drum abrupt, când ştii cã la capãtul lui se aflã ceva ce ȋţi doreşti, ceva ce te face fericit.

Uneori e greu sã alegi ȋntre profesie şi viaţã personalã; ai vrea sã pui accentul pe carierã, dar ai vrea şi sã te distrezi. Soluţia gãsitã de mine e una simplã: o carierã pe care sã o iubeşti. Eu am iubit mereu sã stau cu copiii, sã le modelez minţile tinere şi ȋnsetate de cunoaştere, sã ȋi construiesc pentru a deveni adulţi integri, frumoşi sufleteşte şi inteligenţi.

Niciodatã nu va fi o corvoadã sã rãmân peste program, când ştiu cã acest lucru poate face diferenţa dintre succesul şi eşecul unu copil.

Cei care nu pot face sacrificii pentru carierã, celor care li se pare o muncã sisificã ce le consumã energia degeaba, de cele mai multe ori sunt acei oameni care şi-au ales o profesie care nu le place.

Desigur, oameni suntem cu toţii şi avem nevoie de puţin timp liber, dar atunci când eşti pasionat de ceea ce faci, timpul are altã valoare şi tot ceea ce simţi tu, ca om, spre exemplu foame sau obosealã, trece pe planul doi, scopul final fiind cel care conteazã.

Şi dacã tot vorbeam mai devreme despre motivaţie, atunci când urcuşul e prea dificil, existã ȋntotdeauna o motivaţie extrinsecã ce poartã numele de ore suplimentare plãtite, care va oferi angajatului acel avânt de care are nevoie pentru a continua urcuşul atunci când acesta e istovitor, ca o canã cu apã rece ȋntr-o zi canicularã, care ȋl animeazã şi ȋi trezeşte subit cheful de muncã.

Toamna e frumoasa cu Libris

"Nopti de patima"- in curand la Leda

Daruim emotii prin cadouri deosebite

Articol scris in cadrul concursului SuperBlg2012
Sursa foto:.borealy.ro

O bunã prietenă, singura pe care o am ȋncă din copilărie, trăiește de câţiva ani o poveste foarte frumoasã de dragoste, dar şi foarte tristã: iubitul ei a plecat sã munceascã ȋn Franţa, pentru ca peste cinci ani, când se va ȋntoarce, sã ȋşi poate construi ȋmpreunã o casã.

Eu le admir rãbdarea, puterea de muncã şi perseverenţa, dar ȋn acelaşi timp, ȋmi pare rãu pentru cã trebuie sã stea despãrţiţi, ȋntr-un fel, nu e corect. Primul concediu pe care l-au avut l-au petrecut la Paris şi mi-a povestit cã a fost superb. Acum, aceastã prietenã a mea asociazã Parisul cu iubitul ei, tot ce are legãturã cu acest oraş, de la fotografii pânã la magneţi de frigider, ȋi aminteşte de persoana pe care o iubeşte şi de care ȋi e dor.

Am gãsit cadoul perfect pentru prietena mea ȋndrãgostitã de Paris: setul Travelling Time - French Spirit, de la Borealy Gifts, care conţine o cutie de bijuterii şi o ramã foto, ambele  cu imaginea Turnului Eiffel si o esarfa din matase.

Ştiu cã pentru ea, fiecare clipã de fericire ȋnseamnã zece de nefericire, iar amintirile ȋi hrãnesc speranţele viitorului, iar eu ȋncerc sã ȋi ofer o alinare prin acest cadou ce simbolizeazã simbioza dintre trecut şi prezent, dintre frumuseţe şi armonie.

Promotie Libris

Calm, my friend, ca nu ne vede nimeni

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Foto1:http://www.happy-birthday.ro

Foto2: http://www.edimax.ro

Un loc de joacã pentru copii supravegheat cu o camerã IC-7100 cu tehnologie Edimax Plug-n-View: intrã primul copil, un bãieţel de vreo cinci ani, se uitã în jur, constatã cã nu îl vede nimeni, îşi ia vitezã şi se aruncã în modul. Modulul este practic locul de joacã, include piscina cu bile şi topoganul.(foto)

Ȋncepe sã se joace, sã arunce cu bile. La un moment dat se loveşte de tavanul modulului, care e oricum moale. Plânge, dar observã cã nu îl vede nimeni, aşa cã îşi şterge lacrimile şi se întoarce la joacã.

Mai vin încã doi copii, frate şi sorã, bãiatul are cam şapte ani, iar fata, patru. Se uitã în jur, îl observã pe celãlalt şi merg sã se joace. Se împrietenesc repede cu bãieţelul care venise primul şi se joacã împreunã. Gãsesc în modul o minge mare şi încep sã o arunce afarã, apoi o pun pe fetiţã sã o aducã înapoi. Acţiunea se repetã de câteva ori, iar fetiţa de fiecare data aduce mingea înapoi, fericitã cã poate ajuta.

La un moment dat, bãiatul cel mare loveşte cu mingea foarte tare şi nimereşte un ghivechi de pe pervaz, care cade pe jos, împrãştiind pãmântul pe podea.

Fetiţa fuge şi se ascunde printre bile, speriatã, cu toate cã nu a fost vina ei. Cei doi bãieţi se uitã în jur sã vadã dacã vine cineva, apoi se duc la ghiveci şi încep sã adune pãmântul cu mâinile şi sã îl punã înapoi în ghiveci. O parte a ghiveciului s-a spart, aşa cã ei merg şi iau lipiciul din camera alãturatã, îl toarnã pe tot peste partea de ghiveci spartã, apoi încearcã sã îl lipeascã.

Bãiatul cel mic se şterge pe frunte la un moment dat, cu mâinile pline de pãmânt şi lipici. Cel mare râde cã s-a murdãrit pe faţã, apoi realizeazã cã şi el e la fel de murdar pe mâini şi se şterge pe haine.

Apare supraveghetorul, care vãzuse cele întâmplate pe telefon smart cu aplicatia EdiView. Bãieţii stau lângã pervaz astfel încât sã acopere ghiveciul spart de pe pervaz. Supraveghetorul îi întreabã ce s-a întâmplat.

Fetiţa, care în tot acest timp statuse ascunsã printre bile, scoate capul din modul, iar bãieţii spun în acelaşi timp:

-Ea e de vinã!

VISĂTOAREA, Cartea a doua din seria EVERNIGHT de Claudia Gray

Născută din părinţi vampiri, Biancăi i s-a spus întotdeauna că e menită să devină aidoma lor. Dar s-a îndrăgostit de Lucas, un irezistibil vânător de vampiri infiltrat la Academia Evernight, şcoala-internat exclusivistă la care este elevă. Bianca este hotărâtă să fie împreună cu Lucas, chiar dacă pentru asta e nevoie să-i mintă pe vampirii puternici din Evernight.

Propriile minciuni o împing în adâncul misterelor şcolii, şi descoperă că până şi cei în care are cea mai mare încredere îşi au propriile secrete întunecate. Când o forţă fantomatică începe să atace academia – având-o pe Bianca drept ţintă –, ea descoperă adevăruri şocante din propriul trecut, care-i vor schimba pentru totdeauna viitorul.

“Odată ce am început să citesc EVERNIGHT, n-am mai putut-o lăsa din mână. De-abia aştept volumul următor din seria Claudiei Gray!” – L.J. Smith, autoarea seriei Jurnalele Vampirilor, bestseller New York Times

Abia astept sa apara volumul doi, primul a fost bestial!

Drumul catre natura

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Foto1si 3: personale

Foto2: Aventuria.ro

Nu sunt cine ştie ce sportivã, recunosc din start asta. Dar iubesc natura şi de fiecare data când am ocazia sã mã plimb în aer liber mã simt minunat.Mi-am petrecut o mare parte din copilãrie la ţarã şi poate acesta e motivul pentru care uneori simt cã viaţa în capitalã îmi îngrãdeşte libertatea, nu îmi permite sã îmi consum energia şi mã limiteazã.

Ȋmi amintesc cum alergam prin curte cât era ziua de lungã şi cred cã a contat asta, pentru cã în continuare pot merge foarte mult pe jos fãrã sã obosesc, şi chiat atunci când obosesc, parcã nu dau importantã, e o parte din mine pe care o tolerez, care nu mã poate opri.

Prin primãvarã, am închiriat o bicicletã şi am mers în Herãstrãu sã mã plimb. 

Aventuria are nişte biciclete extraordinare, ar trebui sã le încercaţi. Am avut ceva probleme în primele minute, pentru cã nu mai mersesem de la zece ani pe bicicletã, iar eu sunt şi cam fricoasã, mi-e teamã sã nu cad, sã nu mã lovesc.

Nu îmi explic cum o persoanã care a fãcut karate şi a încasat o grãmadã de lovituri, rãmânând chiar semi-surdã de o ureche (long story) şi care face lupte cu fratele ei cu nouã ani mai mare, o sutã de kilograme mai greu şi un metru şi jumãtate mai înalt nu se teme cã o sã fie fãcutã afiş, dar se teme sã nu cadã cu bicicleta sau rolele. Sau tocuri, sau propriile picioare, cã veni vorba. Asta sunt eu, o învãlmãşealã de contradicţii.

Dar sã ştiţi cã e adevãrat, mersul pe bicicletã nu se uitã niciodatã.

A fost o zi extraordinarã aceea în care m-am plimbat cu bicicleta în parc, m-am simţit din nou liberã şi de neînvins, a fost o reîntoarcere la copilãrie, mi-a dat o putere extraordinarã şi am avut o senzaţie cã pot face orice, cã sunt la fel de uşoarã ca pãsãrile, la fel de puternicã şi rapidã ca felinele şi cã orice s-ar întâmpla, voi merge pe drumul meu, oriunde va duce el.

Cartile sunt cei mai tacuti si constanti prieteni; sunt cei mai accesibili si intelepti consilieri si cei mai rabdatori profesori. [Charles W. Eliot]. Realizeaza sau cauta pe net o forografie care sa se potriveasca acestui citat si posteaz-o.

Cred ca cea mai reprezentativa ar fi fotografia pe care o avem si pe blog, in bara laterala:

Dar am mai gasit cateva care s-ar potrivi:

Citatul de astazi

O promotie infricosatoare

Frica este o camera mica, intunecoasa, unde se developeaza negativele. (Michael Pritchard)

Vinerea Rosie se intoarce cu o promotie... infricosatoare. In acest weekend, Nemira va ofera o reducere de 37% la peste 40 de titluri Fantasy & Horror.

Patrunde si tu in atmosfera terifianta din Drood, simte gustul dulce-amarui din Cartea cimitirului si lasa-te tarat in Inferno.

Groaza, teroare, frica sau dezgust? Ascute-ti simturile prin placerea lecturii!

Tu esti pregatit sa faci fata unei lecturi inspaimantatoare?

Promotie Libris

Parfum de sinceritate

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012
Sursa fotografiilor: fanpop.com

O picãturã din noul parfum Playboy VIP m-a proiectat faţã în faţã cu VIP-ul visurilor mele: Ben Barnes. Spre exaltarea, dar şi spre nenorocirea mea, am la dispoziţie doar 24 de ore ca sã îl seduc. Arma mea: naturaleţea.

Nu pot sã spun cã am crescut practic printre vedete, dar am cunoscut multe pe parcursul anilor, mai multe decât alţi oameni şi mai multe decât mi-aş fi dorit. Am învãţat destul de repede cã în acest domeniu, falsitatea e cuvântul cheie. Acum, dacã e sã fim sinceri, falsitatea e cuvântul cheie al anului 2012, în orice domeniu.

Oamenii au o idee exactã despre cum trebuie sã parã în faţa altora şi muncesc sã afişeze acea personalitate de împrumut, folosesc mãşti, joacã pe scena vieţii lor, iar la final, nici ei nu mai ştiu exact cine sunt sunt adevãrat.

Acum, eu, ca o fanã îndragostitã, îmi imaginez cã Ben nu este o persoanã ipocritã. Existã în showbiz, deşi poate e greu de crezut, persoane -puţine, ce-i drept- care nu sunt adeptele mãştilor, care nu se sfiesc sã arate cine sunt şi nu depun efort sã parã altcineva.

Plecând de la premisa cã Ben ar fi o astfel de persoanã care nu e prefãcutã, naturaleţea este arma mea pentru a-l seduce. Ȋntr-o lume în care toţi îşi îmbracã diferite roluri, o persoanã dezgolitã de secrete, naturalã şi imperfectã atrage atenţia.

Nu ştiu sã îmi dau pãrul dupã ureche într-un anumit fel, astfel încât sã tramsmit semnale de flirt, nu ştiu sã râd astfel încât râsul meu sã sune ca un clinchet de clopoţei, ba mai mult, mi s-a spus cã râd ca o uşã neunsã. Nu ştiu sã joc rolul divei sexy, ori sã fac pe interesanta sau inabordabila. Ştiu doar sã fiu eu. Şi continui sã fiu eu, fie cã stau de vorbã cu femeia care ne mãturã scara blocului, cu un profesor universitar, cu o persoanã care mã intervieveazã pentru o slujbã sau cu un bãiat care îmi place, indiferent cine e el.

Poate aş reuşi sã îl seduc, tocmai eu, o persoanã simplã între atâtea fiţe, sau poate cã nu, dar aş continua sã fiu eu. Ȋn plus, ar fi 24 de ore de neuitat.

Suspans de la Nemira

Reduceri la Libris

Citatul de astazi

Se scrie lapte si se citeste branza

Articol in cadrul concursului SuperBlog2012

fotografie personala

Nu pot sã spun cã am aşteptat toamna, cu valul ei de melancolie, cã aş fi fan al ei sau cã mi-am dorit sã vinã. Din contra, am fugit de ea cum fug şoarecii de capcana cu brânzã, dar dacã tot a venit, am zis sã îmi iau cu mine masca de fericire şi sã ies sã fac nişte fotografii.

Nu e cine ştie ce brânzã aparatul meu foto, cã mi-a fost dãruit de un zgarie-brânzã, dar este o pasiune a mea sa fac fotografii, aşa cã mã multumesc cu ce am. Desigur, apãrãtori de ploaie nu are, aşa cã m-am cam chinuit sã îl ţin la adãpost şi sã fac şi fotografii în acelaşi timp, drept pentru care a ieşit o mare brânzã.

Am realizat cã s-a brânzit situaţia când am constatat cã toate frunzele alea frumoase, galbene au fost udate de ploaie şi s-au lipit de asfalt ca o bucatã mare de brânzã scoasã din cuptorul cu microunde. Aşadar, m-am dus brânzã şi m-am întors caşcaval, cãci poze nu am putut face.

Singurul lucru bun care s-a întâmplat în brânzo-ziua asta a fost cã m-am întâlnit cu un vechi prieten care m-a scos la o prãjiturã. Se pare cã pentru el nu e valabilã expresia:”Frate, frate, dar brânza e pe bani.”. Nu era o prãjiturã cu brânzã, slavã Domnului, era un fel de brânzo-amandinã, brânzitã de atâta stat în vitrinã fãrã sã fie cumpãratã de nimeni.

Ȋn concluzie, am avut o zi de toatã brânza, dar trag speranţã, cã mâine, când se vor mai linişti brânzurile, o sã pot face fotografiile pe care mi le-am dorit. Am stricat brânza pe vrãbii cu plimbarea mea prin ploaie, pentru cã am pierdut timpul când puteam sã fac fotografii de la fereastrã, în concluzie, am murit de foame cu brânza lângã mine.

Poezie de toamna

Cum toamna a inceput sa isi intre de deplin in drepturi, cu ploaie, vant, frig si multe frunze ingalbenite, va propun o poezie care se potriveste cu acest tablou deprimant.

Speranta de toamna

Frunze firave, batute de vant

Suiera incet propriu cant,

Asteapta ca timpul sa apuna

Si sa apara prima bruma.

 *

Fiecare clipa ce trece,

Aduce aproape anotimpul rece.

Frunzele ingalbenesc treptat

Si cad pe pamantul uscat.

 *

Privesc lumea, privesc zarea,

In urma lor va ramane uitarea.

Isi asteapta sfasitul fara regrete,

Stiu ca vor inflori iarasi marete.

 *

Renunta la viata impacate pe deplin,

Se cufunda in tainele mortii lin,

Stau inghetate, sub alba mantie ascunse,

Asteptand sa revina vremuri apuse.

 *

Ingalbenite de vreme, asteapta finalul,

Asculta legea naturii si crezul,

Se cufunda intr-al mortii asternut,

Caci orice sfasit e un nou inceput.

http://olumeinversuri.wordpress.com/

ÎN LUNA OCTOMBRIE TRUE BLOOD ÎMPREUNĂ CU REVISTA BRAVO GIRL

 In data de 16 octombrie puteţi achiziţiona revista Bravo Girl împreună cu unul dintre cele 3 pachete la alegere: MORŢI PÂNĂ LA APUS (vol. 1) + MOARTEA LA DALLAS (vol.2) sau CLUBUL MORŢILOR (vol. 3) + MOARTĂ PENTRU TOŢI (vol.4) sau MORT DE-A BINELEA (vol. 5) + CATEGORIC MOARTĂ (vol.6).

Iar în data de 30 octombrie puteţi cumpăra revista Bravo Girl alegând dintre pachetele: MORŢI CU TOŢII (vol. 7) + MAI RĂU DECÂT MOARTEA (vol.8) sau MORT ŞI-NGROPAT (vol. 9) + MOARTE ÎN FAMILIE (vol.10).

Tu cum iti alegi Laptopul potrivit?

Articol in cadrul concursului SuperBlog2012

Sursa foto: http://www.azerty.ro/laptopuri/laptop-sony-vaio-sve1111m1ew-amd-dual-core-e2-1800-500gb-4096mb-windows-7-home-premium

Pentru mine, laptopul este în primul rând contactul permanent cu creaţia, fie cã este vorba de romanul la care scriu, de poeziil sau de diferitele articole de pe blog. Apoi, laptopul meu înseamnã relaxare, înseamnã serialele pe care le vizionez, noutãţile pe care le aflu despre cãrţile mele preferate şi nu în ultimul rând, înseamnã veşti de la prietenii mei, primite citindu-le blogurile sau vorbind cu ei pe diverse reţele de socializare.

Ȋmi doresc un laptop uşor, pe care sã îl pot cãra dupã mine oriunde fãrã sã mã cocoşeze, pentru cã nu ştiu niciodatã unde şi cum mã va lovi creaţia.

Din când în când, mã mai pãleşte dorinţa de a juca Gothic sau Diablo, iar laptopul meu ar trebui sã se împace bine cu acestea. Bine, acum nu cred cã mai este cazul sã îmi fac probleme, dar în urmã cu câţiva ani mã mai trezeam cã nu are desktopul meu placã video suficient de bunã ca sã îmi suporte diverse jocuri.

Acum dacã aş spune cã alegerea laptopului se limiteazã doar la detalii tehnice aş fi ipocritã, pentru cã am, ca toatã lumea, cred, o parte mai superficialã care mã îndeamnã sã aleg “ambalajul” mai frumos, mai atrãgãtor.

Cam astea ar fi criteriile mele de alegere a unui laptop, la care se mai adaugã criteriile fratelui meu, care mã însoţeşte la astfel de cumpãrãturi, un mai bun cunoscãtor al acestui domeniu decât mine.

30 Days writing about books

Pleci in vacanta pentru trei luni si iti poti lua doar trei carti. Care sunt acelea? De asemenea, precizeaza daca le-ai citit deja si ai vrea sa le recitesti, sau ce asteptari ai de la ele si de ce le-ai ales.


Mi-as lua The Casual Vacancy de J.K. Rowling, pentru ca am incredere in aceasta scriitoare si as miza pe faptul ca acea carte nu ma va dezamagi.
Apoi, as mai lua ultimul volum din Academia vampirilor de Richelle Mead, Sacrificul final, pentru ca am o pofta nebuna sa o recitesc.
Si mi-as mai lua Rosu de rubin de Kerstin Gier, pentru ca am inceput sa citesc din ea de curand si pare o carte promitatoare.

Probabil as citi aceste carti in cateva zile, acum depinde si ce ar presupune vacanta si cat timp as avea de citit, iar in urmatoarele zile as scrie un roman, o combinatie intre cele trei mentionate mai sus. Nu ma puneti la incercare, sa nu va speriati de rezultat.:))

Poveste de Craciun – Bijuteria care mi-a schimbat viata

Articol in cadrul concursului SuperBlog2012
Sursa foto: luxurygifts

Dacã aş fi unul dintre acei bloggeri, aş începe o poveste aşa: era Ajunul Crãciunului, fulgii mari de nea coborau pe pãmânt într-un vals liniştitor, iar eu stãteam la gura sobei, band ceai cu scorţişoarã şi ascultând lemnele trosnind în foc şi crivãţul vuind…

Dar sunt un altfel de blogger, aşa cã o sã vã spun cã în acel an de Crãciun nu a nins deloc, iar Bucureştiul era tot numai o zloatã de lapoviţã murdarã, amestecatã cu benzinã, sare şi mizerie constantã. Umblam prin magazine, curpinsã de febra cumpãrãturilor si de emoţia de a oferi câte un cadou celor dragi. Nu mã gândeam cã eu voi fi cea care primeşte un cadou, nici câtã importanţã va avea.

Am mers la bunica mea în acea searã de Ajun, sã beau vin fiert şi sã mãnânc covrigi, aşa cum era tradiţia. Am gãsit-o mai bãtrânã şi mai obositã ca niciodatã şi m-a cuprins gândul cã viaţa e doar o bucãţicã limitatã, care nu e veşnicã pentru nimeni.

Bunica era abãtutã, cãlãtorind în vremuri trecute dragi ei, departe de prezent. Mi-a arãtat câteva fotografii cu bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut niciodatã, cãci a murit înainte ca eu sã mã nasc. Rareori vorbea despre el, iar când o fãcea, simţeam durerea şi dorul înrobind-o şi încercam sã o înveselesc în orice chip. Acum, era mai calmã, mai împãcatã decât de obicei. Mi-a arãtat o cutie cu bijuterii foarte frumoase, dintre care câteva bijuterii cucristale.

-Vrei sã îţi spun cum m-a cerut bunicul tãu de soţie? M-a întrebat zâmbind şters.

-Sigur.

-Era tot aşa, Ajunul Crãciunului, dar pe vremea aia erau zãpezi calumea, şi frig, nu ca acum. L-am trimis sã ia un brad şi i-am spus, în egoismul vârstei, sã nu se întoarcã fãrã unul. Mi-a propus sã cumpere unul artificial, dar eu l-am repezit, spunându-i cã cel de plastic ar putea sã ne foloseascã cel mult pe post de cuier, în niciun caz de pom de iarnã, întrucât nu seamãnã cu unul.

-Şi a luat?

Zâmbeam, imaginând-o pe bunica în putere şi oarecum severã în faţa bunicului, care ar fi fãcut orice ca sã îi intre în graţii.

-Nu a gãsit. S-a întors dupã miezul nopţii, fãrã brad. Ȋncepusem sã mã îngrijorez cã a pãţit ceva, dar era în regulã. Cu hainele ude, îngheţat şi fãrã brad, dar în regulã.

-L-ai certat cã nu o a gãsit brad? Am întrebat.

-Nu. Cred cã aveam de gând, dar nu am avut timp, pentru cã mi-a oferit asta.

Scoase din cutia cu bijuterii o broşã frumoasã, care imita foarte realist un brad.

Am început sã râd.

-Ştia el cum sã te cucereascã.

-Mi-a promis cã îmi va cumpãra brad anul viitor şi peste doi ani, şi în toţi anii pânã la sfârşitul vieţii, dacã accept sã mã cãsãtoresc cu el.

-Şi tu ce ai spus?

-Cã vreau câte doi brazi pentru fiecare an.

Am început sã râd, simţindu-mã fericitã şi nostalgicã în acelaşi timp, cu gândul cã în acele vremuri oameni puneau mai mult accent pe detalii şi gesturi frumoase.

-Vreau sã iei tu broşa, spuse bunica.

Mi-o aşezã în palmã. Mâna ei purta povara anilor ce au trecut şi a greutãţilor, dar era tot caldã şi gata sã mã consoleze când aveam nevoie de ea.

 Ȋn acea searã a început sã ningã, parcã pentru a o ajuta sã retrãiascã amintirile care îi erau atât de dragi.Pãrea pierdutã în gânduri, şi totuşi mai aproape de mine ca oricând. Am strâns broşa în palmã, ca o dovadã de necontestat a faptului cã am contat şi am fost iubitã de o persoanã cu un suflet extraordinar.

Bunica a murit trei sãptãmâni mai târziu, lãsându-mã singurã, dar cu amintirea ei vie in suflet şi cu speranţa cã bunicul o va aştepta, oriunde ar fi, cu doi brazi.

Pachete atractive pe cumparaocarte.ro

Pachet Cercul secret de L.J.Smith

Pachetul contine cartile:

Cercul Secret Vol. 1 – Ritualul

Cercul Secret Vol. 2 – Captiva

Cercul Secret Vol. 3 – Puterea

Cercul Secret Vol. 4 – Despartirea

Pachet Eve de Anna Carey

Contine cartile:

Eve

Eve Vol. 2 Sacrificiul

30 Days writing about books

 Exista o carte care v-a schimbat parerea despre un anumit subiect?(familie, scoala, iubire, orice). Daca da, povestiti-ne putin despre ea.


O prima carte care m-a schimbat a fost Alchimistul de Paulo Coelho. Mi-a schimbat parerea despre viata, in general, si m-a schimbat pe mine, ca om. E greu sa descriu exact cum m-a schimbat. A fost prima carte in care am intalnit idei filosofice asemanatoare cu ale mele, iar asta mi-a dat incredere in mine, curajul sa imi exprim liber ideile. Asta se intampla cand eram prin liceu, in urma cu vreo 6-7 ani.
"Cand ne vedem tot timpul cu aceleasi persoane, ele ajung sa faca pana la urma parte din viata noastra. Si cum ele fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o schimbe. Daca nu esti asa cum vor, se enerveaza. Fiindca toata lumea are o notiune exacta despre cum trebuie sa ne traim viata. Si nimeni nu stie cum trebuie sa-si traiasca propria-i viata." - Paulo Coelho, Alchimistul

O a doua carte care m-a marcat a fost Veronica se hotaraste sa moara, tot de Coelho, si la scurt timp dupa ea, Dragostea in vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez. Prima, m-a facut sa reconsider ceea ce inseamna motivatia, dorinta de a trai, iar a doua mi-a schimbat parerea despre ce inseamna iubire, fidelitate si dedicare. Asta se intampla in urma cu vreo 3 ani.

De curand, asta insemnand cu cateva luni in urma, am citit Ultimul cantec de Nicholas Sparks, carte care mi-a schimbat parerea despre lupta si sacrificiu, iubire si renuntare. Daca cele trei carti prezentate anterior mi-au schimbat doar parerile, aceasta din urma m-a si indemnat la actiune, sa fac ceva pentru a fi sigura ca nu repet greselile personajelor din carte, caci eram cumva pe acel drum.

Ar mai fi carti precum Divergent de Veronica Rooth, Gazda de Stephenie Meyer, La raul Piedra am sezut si-am plans de Paulo Coelho, ori 11 minute si Diavolul si domnisoara Prym, de acelasi autor, plus Povestea tarfelor mele triste de Gabriel Garcia Marquez si Azazel de Boris Akunin care mi-au schimbat unele pareri, dar nu au avut un impact la fel de puternic precum cele patru despre care am vorbit mai sus.

Cumparaocarte.ro

Am gasit, total intamplator, un site care o oferta foarte atractiva de carti. Promotiile de acolo sunt cel mai des pe pachete si au o anumita durata de timp, dar daca esti pe faza ca sa le prinzi, sunt foarte interesante.

Oferte valabile:
Pachetul Distopii

Pachetul cuprinde cartile: Divergent Vol. 1 de Veronica Roth si Spulbera-ma. Atingerea lui Juliette Vol. 1 de Tahereh Mafi

pret: 37,4

Pachetul Septimus Heap

Pachetul contine:
Cartea intai – Magie
Cartea a doua – Zborul
Cartea a treia – Leacuri
Cartea a patra – Expeditia
Cartea a cincea – Sirena
pret:87,25

Pachetul Vampiri

Contine cartile:Trueblood Vol. 1 – Morti pana la apus de Charlaine Harris su Cartile Sangelui Vol. 1 – Pretul sangelui de Tanya Huff
pret: 34,9

http://www.cumparaocarte.ro