Foto1:Nemira.ro
Foto2:Cinemarx.ro
Nu sunt sigurã în proporţie de sutã la sutã cã aceasta e
prima carte de la Nemira cititã, dar e prima de care îmi amintesc. Nu conta
deloc pentru mine la vremea aceea la ce editurã a apãrut o anumitã carte, nu
eram atentã la acest amãnunt.
Locuiam la mãtuşa mea atunci, pentru cã aveam casa în
renovare. Se întâmpla în urmã cu cinci ani. Ca de obicei, am fost atrasã de
biblioteca ei. Eu nu îmi fac o impresie despre o casã şi proprietarul ei dupã
calitatea mobilei, dupã aparatura de acolo sau alte lucruri din astea, ci dupã existenţa
sau inexistenţa unei biblioteci, dupã numãrul şi calitatea cãrţilor de acolo.
Atrasã de biblioteca mãtuşii mele, am început sã mã uit
printre cãrţile de acolo şi astfel am descoperit-o pe “Carrie”. Am citit cartea
în douã seri consecutive şi mi-a plãcut foarte mult. Empatizam, într-un fel, cu
Carrie şi mai degrabã îmi era milã de ea decât sã o condamn.
Privind acum în urmã, dupã ce am mai acumulat ceva
experienţã de viaţã şi cunoştiinţe de psihologie, sunt uluitã sã realizez cã
am, în linii mari, aceeaşi gândire. Nu ştiam atunci cã limitele ce i-au fost
impuse, cenzura sub care a fost pusã de cãtre mama sa cu o gândire alienatã,
toate frustrãrile sale s-au adunat în inconştient, clocotind ani la rând,
pentru ca la final sã rãbufneascã, dar ştiam cã mama sa este principala vinovatã
pentru cele întâmplate.
Carrie are acel ceva care te face sã o îndrãgeşti şi sã îi
cauţi mereu circumstanţe atenuante. Pe lângã nedreptatea de a avea o astfel de
mamã, Carrie e obligatã sã suporte umilinţele la care o supun colegele ei, care
o considerã o ciudatã. Iar cea mai mare dintre aceste umilinţe o face sã
explodeze, scoţând ce mai rãu, mai periculos şi mai macabru din sufletul ei.
Ȋn
timp, singurãtatea te roade, frustrãrile se multiplicã, umilinţa naşte urã şi
toate astea nasc o dorinţã arzãtoare de rãzbunare. Exact asta s-a întâmplat cu
Carrie şi nu este o coincidenţã faptul cã am folosit expresia “dorinţã
arzãtoare”.
Nu am înţeles dacã aceste torturi repetate au trezit în
Carrie puterile telekinetice sau ele erau prezente încã de la naştere, ca un
dar sau poate un blestem al naturii.
Nu pot sã nu mã gândesc la ce fel de persoanã ar fi devenit
ea, dacã ar fi avut parte de o altã educaţie, câte lucruri constructive ar fi
putut face cu acele puteri care la final au fost folosite doar pentru
rãzbunare. La fel cum nu pot sã nu mã gândesc ce aş fi fãcut eu, dacã eram în
locul ei. Furia este cel mai periculos sentiment al unui om, periculos atât
pentru el, cât şi pentru cei din jur. Furia naşte demoni, iar demonii
dezlãnţuiţi au o singurã dorinţã: aceea de a ucide.
E greu sã exprim în cuvinte câte emoţii contradictorii a
stârnit în mine aceastã poveste cutremurãtoare.
Citind aceastã carte, am început sã vãd altfel lumea, sã
fiu mai recunoscãtoare cã am o mamã care mã inţelege şi sã realizez cât de
importantã este aceastã înţelegere.
Nemira mi-a oferit un dar de nepreţuit, mie şi multor
altora, publicând aceastã carte excepţionalã.
De-a lungul timpului, am citit multe cãrţi extraordinare
publicate de editurã, toate potrivite cu sloganul “Nemira, plãcerea lecturii”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu