Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012
Deşi toamna
aduce cu ea melancolie, parcă instalează şi un sentiment de pace peste frunzele
căzute pe iarba uscată, un fel de ȋmpăcare a naturii cu anotimpul rece care urmează,
conducându-ne la o ȋmpăcare cu sine.
E minunat să
mergi ȋn parc la ȋnceput de toamnă şi să stai ȋntins pe frunzele uscate, dar
calde ȋncă, ȋmprăştiate ȋn culori inedite, şi să citeşti o carte ȋn timp ce
mănânci o gutuie. Şi nu orice
fel de carte, ci una de la Nemira, care aduce bucuria lecturii.
Pentru a
rămâne ȋn ton cu sentimentele toamnei, am ales cartea “Iubire la suprapreţ” de
Brigitte Giraud, pe care am citit-o stând ȋntinsă pe iarba amestecată cu
frunze, inspirând aerul de ȋnceput de toamnă, meditând la dificultatea de a-ţi
găsi uneori un loc ȋntre sine şi sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu