Ultimul articol despre si pentru SuperBlog

Sursa foto: magia-florilor.ro

Dragii mei cititori (dacã mai sunteţi pe aici, cã ȋn ultima vreme am stat cam prost la capitolul feedback), cam asta a fost cu competiţia SuperBlog.

Nu pot sã mã laud cu vreun loc prea sus ȋn clasament, ȋncã nu s-au acordat toate notele, dar cam ştiu ȋn ce ape mã scald. Totuşi, mã pot lãuda cã am rezistat pȃnã la final, ceea ce, o sã rȃdeţi, a fost al naibii de greu.

Norocul meu cã am avut-o pe Miku alãturi, sã tragã de mine cȃnd vroiam sã renunţ, iar eu eram alãturi de ea sã ȋi spun “Nuuu, nu renunţa!” cȃnd o vedeam cã e aproape.

Am intrat ȋn concursul ãsta fãrã sã am idee la ce mã ȋnham, care e dificultatea probelor sau cine sunt ceilalţi concurenţi. Pȃnã la urmã, fiecare a avut punctul sãu forte: unii erau pasionaţi de maşini, alţii de componente PC, alţii au un talent natural pentru care ȋi felicit.

Personal, fix la punctul meu forte(cãrţile, dããã!) am dat mare fail. Au fost ȋnsã, probe care mi-au plãcut foarte mult, iar aici amintesc LuxuryGifts: Poveste de Craciun – Bijuteria care mi-a schimbat viata şi Delaco: Esti Fan Branza?

Vorbeam cu o amicã zilele trecute cã ȋn concursul ãsta m-am simţit ca ȋn liceu, ȋn ceea ce priveşte notele: am excelat la vreo douã materii (probe, ȋn cazul ãsta), iar ȋn rest, am fost undeva peste nota 7 (70, aici). Am avut o notã de 68 şi am vrut sã fac contestaţie, sã nu ȋmi strice media, dar m-am trezit prea tȃrziu.

Ce aş vrea sã se schimbe? Mi-ar plãcea ȋn viitor probe care sã cearã multã creativitate şi mai puţine date tehnice. Cu toate cã mi-au fost de ajutor, am surprins vreo doi tipi povestindu-ne despre funcţionarea motorului la Toyota hibride, despre care mã documentasem anterior pentru concurs.

Din obsesia mea pentru punctualitate, am scris unele probe pe fugã, pentru cã pur şi simplu nu aveam timp, iar asta s-a vãzut. Am realizat cã dacã mai amȃnam puţin, putea ieşi mult mai bine. Am verificat proverbul “graba stricã treaba” şi acum ştiu pentru viitor.

A fost dificil, dar frumos. Am avut emoţii, m-am entuziasmat, m-am dat cu capul de pereţi, uneori, dar a fost o experienţã care a meritat.

Mi-ar plãcea ca aceastã competiţie sã de desfãşoare de douã ori pe an, iar a doua ediţie sã fie undeva prin varã.

Dacã ar trebui sã aleg sponsorul preferat, aş alege LuxuryGifts, pentru cã a avut probe frumoase, care au cerut multã creativitate. I-aş dãruit acest aranjament floral elegant şi plin de imaginaţie, aşa cum au fost şi probele sale.

De pe data de 5 decembrie vom reveni la normal cu blogul, am pregãtit recenzii, interviuri cu scriitori, recomandãri, iar dacã sunteţi cuminţi, vã aduce Moş Nicolae şi un concurs.

Cum ai promova SuperBlog, daca ai fi partener media?

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Existã ȋn viaţa oricãrui om momente de cumpãnã ȋn cariera sa. Unul dintre aceste momente a fost pentru mine sfȃrşitul liceului, cȃnd a trebuit sã aleg ȋntre douã domenii, care mã atrãgeau cu aceeaşi intensitate: jurnalismul şi psiholgia. Ceva ȋmi spune cã dacã aş fi ales jurnalismul, aş fi avut ceva idei ȋn plus despre ce sã scriu la proba asta.

Mi-ar fi plãcut sã lucrez ȋn radio, poate la radiolynx, cel mai durabil proiect media live independent/ post de radio exclusiv online privat din Romania, dar vocea mea sunã ciudat ȋnregistratã (poate sunã ciudat şi in realitate, dar nu ȋmi dau seama). Dacã ar trebui sã promovez SuperBlog la radio, aş ȋncerca sã intru cȃt mai mult ȋn contact cu participanţii, prin telefon sau citindu-le mailurile pe post şi aş ȋncerca sã promovez concursul ȋntr-un mod amuzant, poate printr-o poezioarã.

Psiholog, criminolog, şomer sau neurolog,

Dacã-ţi place sã scrii, ieşi din bȃrlog

Şi vino la SuperBlog!

Aceeaşi poezie (sau mã rog, una mai reuşitã) ar putea fi folositã ca promovare şi dacã aş lucra la o revistã, cum e 121.ro -comunitatea femeilor senzationale, cu peste 125.000 de membri.

Experienţa mea ȋn munca mea pe blog m-a ȋnvãţat cã cea mai bunã metodã de a face un blog cunoscut este prin concursuri. Dar dat fiind cã SuperBlog este un blog ȋn sine cu un concurs, trebuie sã “sãpãm” mai adȃnc şi sã vedem ce anume dintr-un concurs ȋi atrage pe oameni.

Stupoare: premiile. Nu vreau sã merg prea mult ȋn direcţia asta, cum, de ce, de unde şi ȋn ce fel, dar cert e cã aş face un banner, mãricel, aşa, sã se vadã, ȋn care aş prezenta premiile, scrise cu litere de-o şchioapã.

Dacã stau sã mã gȃndesc, metodele descrise mai sus ar merge aplicate pe oricare dintre site-urile partenerilor media, cu mici modificãri.

Promotie Elegant

Metode neconventionale de folosire a unui magazin online

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog

Sursa foto1: totulok.com

Sursa foto2: calificativ.ro

Acum ceva timp, am avut o idee: sã adun cãrţi de la mai mulţi oameni care vor sã le doneze din varia motive: fie sunt ediţii vechi, pe care nu vor sã le mai pãstreze, pentru cã au cumpãrat ediţiile noi, fie sunt cãrţi moştenite de la pãrinţi, de specialitate sau pur şi simplu romane care nu sunt pe placul lor. Multe persoane aruncã, spre exemplu, cãrţile dupã care au ȋnvãţat pentru BAC, sau admitere, pentru cã nu mai au ce face cu ele.

Am vrut sã adun cãrţi de la cei care vor sã le doneze şi sã le vȃnd la preţuri mici, iar cu banii strȃnşi sã iau hãinuţe şi jucãrii unor copii de la o casã de copii.

Am gãsit doritori sã ȋşi dea cãrţile, mai ales pentru o cauzã nobilã, dar m-am lovit imediat de obstacole: pentru vȃnzarea cãrţilor ȋn spaţii publice am nevoie de aprobãri care se obţin foarte greu sau deloc. Iar dacã vreau sã vȃnd ȋntr-un spaţiu special amenajat, cum ar fi curtea unui muzeu, plata chiriei pe zi este mai mare decȃt suma pe care aş lua-o eu din vȃnzarea cãrţilor.

Nu am renunţat complet la idee, dar am amȃnat-o, pȃnã la gȃsirea unei soluţii.

Iar soluţia a venit acum, de la SpringShop: dacã aş cȃştiga un magazin online, nu ar trebui sã plãtesc, aş putea sã dau startul proiectului, iar de Crãciun, Moşu’ ar face fericiţi nişte copii orfani.

Cred cã ar fi un beneficiu pentru toatã lumea: pentru cei care vor sã dea cãrţile, pentru cã nu se vor mai simţi vinovaţi cã le aruncã, pentru cei care au nevoie de acele cãrţi, pe care le pot achiziţiona la preţuri mici, pentru noi toţi, care ne vom simţi ca nişte spiriduşi care aduc magia Crãciunului, şi mai ales pentru copiii care vor bucura şi vor crede cã magia existã.

Haideţi sã facem o magie şi sã facem din nimic, ceva, din dorinţã şi ambiţie, o mare bucurie!

Viitorul unitatilor de stocare

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2012

Sursa de informare: wikipedia.org

Sursa foto: azerty.ro

Casc şi privesc pe geam. Ceaţa ȋncã persistã, fãcȃnd aerul greu de respirat. Parcã simt cã ȋmi ȋngreuneazã plãmȃnii, iar frigul ȋmi intrã ȋn oase. Sper ca pȃnȃ ies eu de la cursul de informaticã, sã se mai risipeascã ceaţa asta nesuferitã.

Casc din nou. Cine m-a pus sã stau pȃnã tȃrziu asearã?

Se face linişte. Ȋncepe ora. Profesorul ȋncepe sã ne vorbeascã, cu acelaşi entuziasm ca ȋntotdeauna.

-Hard-discurile au fost introduse pentru prima oară ca unități de stocare a datelor ȋn 1956, pentru calculatoarele IBM. Erau grele și aveau dimensiuni mari, cât o roată de motoretă sau chiar și mai mari. În anii 1990 necesitatea unui dispozitiv de stocare de mare capacitate dar și încredere, independent de un dispozitiv special, a condus la introducerea sistemelor integrate, cum ar fi sistemele RAID. RAID este un acronim de la expresia engleză „Redundant Array of Inexpensive Disks”, mai târziu redenumită „Redundant Array of Independent Disks”, care înseamnă o configurație (matrice) de discuri dure (HDD) specială, menită să ofere scurtarea timpilor de acces la date precum și toleranță mai bună la erori. La fel ca și discurile dure individuale, matricele RAID sunt utilizate la stocarea datelor de calculator. Probabil ȋn viitor vor evolua şi mai mult, vor deveni mai uşoare, mai mici, mai compacte, mai uşor de utilizat

-Tu ce preferi? Mã ȋntreabã colega mea ȋn şoaptã. HDD-urile externe, stick-urile de memorie sau serviciul Cloud?

-Hmm. Pȃnã acum, am avut stick de memorie şi m-am ȋnţeles foarte bine cu el. Ȋnsã acum aş vrea sã ȋmi iau şi un HDD extern, pe care sã ȋmi ţin filmele. Am o colecţie destul de mare şi nu prea mai am loc.

-Mie-mi zici? “Low disk space” e coşmarul oricãrui pasionat de calculatoare.

-O sã rȃzi, dar eu chiar am visat cã nu mai aveam spaţiu deloc şi trebuia sã şterg tot.

-Ai auzit de magazinul online Azerty? Au nişte oferte foarte bune de HDD-uri externe.

-Ştiu, e un magazin foarte tare, de acolo mi-am luat şi stickul.

-Copii, aveţi ceva sã ne ȋmpãrtãşiţi? ȋntreabã profesorul.

-Doar faptul cã Azerty e cel mai tare magazin online de electronice, componente PC si electrocasnice.

De ce sa consumam romaneste

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2012

fotografii personale

Strãbunicul meu s-a nãscut ȋn anul 1902. Şi a murit ȋn anul 1996.

Toatã viaţa lui a fost o muncã istovitoare, cu prea puţine pauze. Avea o soţie şi 7 copii de ȋntreţinut. Pe vremea aia, ȋntr-un sat mic situat nu foarte departe de Capitalã, dar rupt complet de ea, dacã vroiai sã mãnȃnci ceva, trebuia sã ȋţi cultivi: fructe, legume, cereale. Sfeclã de zahãr, cȃnepã pentru covoare sau chiar haine- cine avea oi era mare boier-  şi nelipsita viţã-de-vie.

Totul era natural: dacã ploua, aveau ce mȃnca, dacã nu, mureau de foame.

Carne, mai rar vedeau, de obicei duminica sau de sãrbãtori, şi nici atunci mereu. Bineȋnţeles, cine avea gãini sau porci avea şi carne, cine nu…sãnãtate şi fasole.

Ȋn acel sat, pe care ȋl voi numi ȋn continuare M., existã acum şi exista şi atunci o tradiţie: din octombrie-noiembrie, cȃnd se fãcea vinul, şi pȃnã prin aprilie, lumea nu prea mai bea apã. Sã vã mai spun cã strãbunicul mai şi fuma, stȃnd pe “vȃna” nucului, nişte ţigãri care aveau doar tutun şi atȃt, fãrã filtru?

Şi totuşi a trãit. 94 de ani. Care e speranţa de viaţã ȋn prezent? Undeva pe la 77 de ani la femei şi 69 de ani la bãrbaţi. Şi nu ȋntȃmplãtor i-am spus “speranţã”.

Cumpãr produse romȃneşti din grijã faţã de sãnãtatea mea, din respect pentru romȃnii care ȋncã mai au ca ocupaţie agricultura şi pentru gustul care ȋmi aminteşte de copilãrie, de vizitele la strãbunici, ȋn satul M., ȋn amintirea mirosului pe care l-am ȋntȃlnit doar ȋn bucãtãria lor şi care mã fãcea de fiecare datã- pe mine, un copil anemic din Capitalã- sã mãnȃnc pe rupte.

Recenzie: Dona Juana de Lorena Lupu

Am fost avertizatã, dacã pot spune aşa, cã Dona Juana este o carte erotica, poate chiar pornograficã. . Nu am cumpãrat-o din acest motiv. Erotismul dintr-o carte nu mã deranjeazã, dar nici nu ȋl caut cu precãdere.

Am cumpãrat-o mai ales pentru cã am vrut sã descopãr esenţa cãrţii, dincolo de erotism şi de criticile pe care mulţi le aruncã aşa, ca pe ouã clocite ȋn faţa artei pe care nu au capacitãţi sã o ȋnţeleagã.

Am sperat la un personaj bine ȋnchegat şi la o poveste autenticã şi nu am fost dezamãgitã, ba chiar din contrã .

Cine este Dona Juana?

Sunt femeia tuturor bãrbaţilor şi barbatul tuturor femeilor. Aţi auzit asta şi de la Iulius Cezar, dar el a murit de mult; eu sunt ȋncã ȋn viaţã.

Vȃnez plãcerea pe toate cãile posibile. Uneori o pȃndesc ȋndelung, de prin tufişuri, pȃnã cȃnd ȋmi devine accesibilã. Alteori sar pe neaşteptate asupra ei şi o ȋnghit pe nemestecate, ca un şarpe boa. Alteori simulez lipsa totalã de interes, ȋncercȃnd sã determin prada sã se ofere singurã pe tavã- şi, spre surprinderea mea, este una dintre cele mai eficiente modalitãţi de vȃnãtoare. Mai sunt şi momente iȋn care o consum civilizat, cu tacȃmuri şi şerveţele, ca la un restaurant de cinci stele. Şi uneori o cumpãr la colţ, ca pe un ştrudel.

Aş putea sã vã spun cã Dona Juana se travesteşte ȋn fiecare marţi şi vineri, cȃntȃnd pe scena clubului Bizarre, dar asta e doar o descriere de suprafaţã, care ȋn realitate nu ne spune prea multe lucruri despre ea.

Dona Juana este un personaj complet şi complex, care atunci cȃnd se uitã ȋn oglindã are curajul de a-şi privi defectele, de a le accepta. Nu se pãcãleşte cã ar fi o altã persoanã, nu vrea sã fie mai bunã, sau sã aleagã drumul corect, dacã existã unul.

Sinceritatea ei faţã de sine şi faţã de ceilalţi e dezarmantã, uneori amuzantã, dar de fiecare datã o palmã bunã data cititorului care se crede mai bun, doar pentru cã şi-a alcãtuit cu mare grijã o imagine de sine pe care preferã sã o vadã ȋn locul realitãţii.

Cele mai bune mãşti nu sunt cele elveţiene, cu nasuri coroiata şi expresii ridicole. Cele mai bune mãşti sunt acelea care trec dincolo de epidermã, şi devin una cu tine.

Dona Juana e un personaj interesant şi intrigant, care se opune cu vehemenţã oriecãrei cenzuri sociale, care ȋncearcã, dacã nu sã facã regulile sã danseze dupã cum cȃnta ea, mãcar sã nu danseze ea dupã cȃntul lor.

Este o seducãtoare fãrã scrupule, ȋnsã, ȋn ciuda aparenţelor, are sentimente, doar cã puţine persoane le doresc, iar şi mai puţine le meritã.

Existã mulţi bãrbaţi ȋn viaţa ei, care vin şi pleacã, fãrã sã conteze. Uneori, sunt şi femei, dar nici ele nu au importanţã. Aceşti oameni, descrişi sumar, sunt doar surse ale plãcerii, care sunt uitaţi de parcã nu ar fi existat.

Singurii prieteni ai ei sunt aceia cu care nu face sex. Ei conteazã ca oameni: ţigãnuşul Anton şi taximetrisul Virgil.

Dã sã plece, apoi se ȋntoarce, cu acelaşi rȃnjet ȋntipãrit pe figurã.

-Vezi? Puteam sã mã folosesc de disperarea ta, sã te mint cã ma bani şi sã ţi-o trag, dar n-am fãcut-o.

-Sigur o sã-ţi ridice cineva o statuie pentru asta, pufnesc eu ȋntr-un rȃs isteric.

-Iar tu eşti de fapt un om rãu, foarte rãu. Nu e de mirare cã se duce totul de rȃpã ȋn jurul tãu.

Unii dintre voi ar putea crede cã motivul pentru care i se ȋntãmplã lucruri rele, ajungȃnd uneori ȋn situaţii care par fãrã ieşire, este faptul cã…hmm, care e cuvãntul? Curvãrãseşte. Personal, cred cã lucruri rele se ȋntȃmplã oricui, fie el cast sau desfrȃnat.

Dona Juana este o lecţie de viaţã, care ne face sã ne ȋntoarcem faţa cu sinceritate spre adevãratul eu şi sã ne ȋntrebãm cȃt de mult din el acceptãm pe bune, şi cȃt mascãm, ascundem de noi ȋnşine.

Black friday

A apărut romanul Ani cu alcool și sex, de Cristina Nemerovschi

La Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, a apărut romanul Ani cu alcool și sex, de Cristina Nemerovschi. Cea de-a treia carte a autoarei, Ani cu alcool și sex, este atât un prequel, cât și un sequel al romanului de debut, Sânge satanic. Personajele din controversatul Sânge satanic revin cu noi întâmplări și introspecții, umorul negru nu lipsește, iar viziunea asupra societății românești, în continuă schimbare, este mai nihilistă ca oricând.

Lansarea noului roman al Cristinei Nemerovschi va avea loc în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2012, pe data de 24 noiembrie, de la ora 18, la standul Grupului Editorial Max Blecher/Herg Benet.

 Standul 347B, al Grupului Editorial Max Blecher/Herg Benet, la care va avea loc lansarea, se află la ultimul nivel (7.70), lângă spațiul principal de evenimente, față în față cu cafeneaua.

Până la data de 30 noiembrie, cartea poate fi comandată cu autograful autoarei din librăria online a editurii, aici.
sursa

p.s.1: recenzia romanului "Pervertirea", aici.
p.s.2: recenzia romanului "Sange satanic", in curand, pe blog.
p.s.3: ma gasiti la Gaudeamus, sambata, de la pranz si pana seara, probabil mai ales in apropierea standului editurii Herg Benet.
p.s.3: imi cer scuze pentru inactivitatea de pe blog, dar am nevoie de ceva timp sa imi pun ordine in viata, sa arunc gunoiul/gunoaiele, sa spal rufele murdare, sa imi schimb tinuta/atitudinea, chestii d-astea.

Se naste o legenda: Ducesa Anne

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Sursa foto: luxurygifts.ro

Sursa de informare: wikipedia.org

A fost odatã o ducesã care a fost educată în mănăstirea carmelitelor din Rue Saint-Jacques din Paris. Copilãria ei a fost tristã şi chinuitã, pãrinţii sãi aflȃndu-se în închisoarea de la Castelul Vincennes unde au fost aruncați pentru opoziția față de mareșalul d'Ancre. Nici tinereţea sa nu a fost mai liniştitã, fiind zguduitã de executarea lui Henri de Montmorency, singurul frate al mamei sale.

Prinsã ȋntr-o cãsãtorie din interes, nu credea cã dragostea adevãratã sau fericirea existã, sau dacã existã, se gȃndea ea uneori, ȋn nopţile de durere şi singurãtate, sigur nu este fãcutã pentru mine.

Ȋntr-o zi, plimbȃndu-se prin Grãdinile Luxembourg, ȋn timp ce se gȃndea la destinul sãu care i-a adus numai suferinţã, a zãrit un bãrbat care stãtea aproape şi privea cerul, gȃnditor. Cȃnd el şi-a ȋntors privirea spre ea, a ştiut cã se va simţi legatã pe vecie de acel bãrbat misterios.

S-a ȋntors şi a doua zi, şi ȋn fecare zi. El era mereu acolo. Nu vorbeau niciodatã, dar o privea, topind-o şi ȋnrobind-o cu privirea lui. Zi dupã zi, el o aştepta acolo, fãrã cuvinte, dar cu aceeaşi emoţie ȋn privire.

Ȋntr-o zi, ducesa a pornit ȋn plimbarea ei prin Grãdinã, dar nu l-a mai gãsit pe bãrbatul misterios acolo. Ȋn schimb, fratele ei o aştepta, furios. Nimeni nu ştie exact ce şi-au spus, ȋnsã un lucru e sigur: fratele ducesei aflase de dragostea sa platonicã şi ȋl fãcuse dispãrut pentru totdeauna pe bãrbatul inimii sale.

Rãpusã de durere, ducesa a cãzut ȋn genunchi şi a ȋnceput sã plȃngã. Toatã durerea pe care o strȃnsese ȋn ea de-a lungul anilor, toatã dragostea şi ȋnţelegerea care ȋi fuseserã refuzate, toatã furia şi dezamãgirea s-au ȋntrupat ȋn lacrimile ei.

Iar cȃnd au atins pãmȃntul, lacriminile s-au rostogolit şi s-au transformat ȋn perle.

Nimeni nu ştie ce s-a ȋntȃmplat cu ducesa. Unii spun cã şi-a ȋntors faţa spre religie, sperȃnd ca drumul spre Dumnezeu sã ȋi aducã pacea sufleteascã doritã. Alţii spun cã şi-a omorȃt fratele, apoi s-a sinucis.

Indiferent ce s-a ȋntȃmplat cu ea, a lãsat ȋn urmã douã perle, acea exprimate a unei dureri greu de imaginat, care a corrupt un suflet, l-a ȋntinat şi l-a spart ȋn mii se bucãţele.

Orice femeie primeşte cadou o bijuterie cu perle, ar trebui sã se opreascã o clipã pentru a se gȃndi la durerea ducesei care le-a creat şi la cȃt de norocoasã este ea ȋn comparaţie cu ducesa Anne.

Ce masina 4×4 ai vrea sa fii?

 Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Sursa foto: Toyota.ro

Când vine vorba sã mã descriu, ca şi caracter, nu ştiu exact ce sã spun. Sunt impulsivã? Uneori. Egoistã? Da, şi asta uneori. Sunt o personalitate unicã şi complexã, aşa cum este fiecare om, în concluzie, e greu sã iei un caracter şi sã îl descrii, sã îl limitezi, sã îl bagi într-o cutie.

Cu toate cã am un caracter ambivalent, uneori chiar bipolar, ştiu cã existã o trãsãturã care mã descrie în orice situaţie: puterea.

Puterea de a face faţã problemelor pe care viaţa mi le aşterne în cale, care nu sunt puţine, cu toate cã am o vârstã încã fragedã.

Puterea de a merge înainte, oricât de greu ar fi drumul, de a trece peste obstacole şi de a-mi urma scopurile, obiectivele, visurile.

De aceea, dacã ar trebui sã îmi imaginez ce fel de maşinã 4x4 aş fi, o aleg fãrã ezitare pe cea care îmi inspirã cea mai mare putere: Toyota LandCruiser, capabilã sã facã faţã cu brio oricãrui tip de teren accidentat si oricãror condiţii de drum, prin noroi, nisip sau zapada.

 Oricât de anevoios ar fi fost drumul prin viaţa mea, şi oricâte obstacole aş fi întâlnit, consider cã sunt precum aceastã maşinã: pregãtitã sã facã faţã cu brio provocãrilor, indiferent care ar fi acestea.

Promotii Nemira

 

Componentele PC conduc lumea?

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012

Sursa fotografiilor: mediadot.ro 

De-a lungul timpului, oamenii au cãutat modalitãţi de a-şi simplifica viaţa. Unii spun cã lenea este mama invenţiei. Dacã în urmã cu cincizeci de ani ne lua o orã sã scriem o scrisoare şi între una şi douã sãptãmâni sã primim rãspunsul, astãzi scriem un e-mail în zece minute şi în alte zece avem şi rãspunsul.

Eu nu cred cã lenea este mama invenţiei, ci noua structurã a societãţii în general şi a oamenilor în special ne face sã fim mereu pe fugã, dându-ne puţin timp la dispoziţie pentru comunicare. Spre exemplu, în prezent, foarte multe femei sunt soţii, mame şi femei de carierã, spre deosebire de cele de acum o sutã de ani, care se ocupau doar de casã, familie şi copii, în concluzie au mai puţin timp alocat fiecãrei activitãţi.

Viaţa noastrã fãrã PC ar fi, în primul rând, complicatã. E ca şi cum te-ai întreba cum ar fi viaţa noastrã fãrã telefon mobil sau electricitate. Ne-am obişnuit sã funcţionãm într-un anume fel, ne-a intrat în obişnuinţã sã accesãm reţelele de socializare aşa cum ne-am obişnuit sã ne bem cafeaua de dimineaţã.

Puţini oameni se gândesc la modul de funcţionare al pc-urilor, la faptul cã nu depindem de acele carcase, ci de elementele constitutive ale întregului. Dacã pc-ul nostru nu are, spre exemplu, sursã ori placã video AMD(sau alt model), îl putem folosi doar ca element de decor, fiind în mod cert nefuncţional.

Ne-am obişnuit sã vorbim pe messenger, sã ne facem o mare parte din cumpãrãturi “pe net”, mai ales cele de electronice, în magazine online precum magazinul MediaDOT.

Aşa aratã viaţa noastrã acum, iar lipsirea de oricare dintre elementele ei ar însemna un inconfort, o greutate, un stress în plus.

În secolul trecut, viaţa era mai simplã prin natura ei, însã acum avem ocupaţii mai complexe, nu mai arãm pãmântul şi nu mai hrãnim vitele, şi avem nevoie de device-uri care sã ne ajute sã pãstrãm ritmul, sã ne adaptãm stilului de viaţã specific secolului vitezei.

Componentele PC nu conduc lumea, însã lumea are nevoie de ele pentru a putea sã funcţioneze la capacitate idealã.