Recenzie "Urzeala tronurilor" de G. R. Martin

Oh, e atât de greu de descris acţiunea acestei cãrţi!

Martin descrie o lume alcãtuitã din 7 regate, conduse de regele Robert Baratheon, o lume protejatã de un Zid înalt şi de fraţii în negru, juraţi ai Rondului de Noapte, care apãrã regatul de ceea ce este dincolo de Zid.

Când regele îi face o vizitã vechiului sãu prieten, Eddard Stark, Lord de Winterfell şi Păzitor al Nordului, rugându-l sã devinã Mânã a regelui, acesta ştie cã viaţa sa se va schimba pentru totdeauna, dar nu ştie încã în ce fel şi cât de mult.

Bran, unul dintre fii lui Eddard Stark, are o pasiune mai ciudatã: adorã sã se caţere, sã urce în copaci şi pe acoperişurile clãdirilor. Ȋntr-una din zilele în care regele şi regina erau la Winterfell, Bran se urcã pe zidul unei clãdiri, pânã la fereastrã, unde o vede şi o aude pe regina Cersei vorbind cu fratele sãu geamãn, Jamie, ceva ce el nu ar fi trebuit sã audã. Ȋnainte sã poatã spunã ceva, cade de pe zid, prãbuşindu-se pe pãmânt, de la mulţi metri înãlţime.

“– Ce-mi faci? întrebă el cioara, înlăcrimat.

Te învăţ să zbori.

– Nu pot să zbor!

-Zbori chiar acum.

– Cad!

Orice zbor începe cu o cădere, zise cioara.”

Eddard Stark se vede nevoit sã îl lase la Winterfell pe Bran, care încã zace la pat, zbãtându-se între viaţã şi moarte, împreunã cu mezinul sãu, Rickon şi cu Robb, care va rãmâne sa conduca Nordul în absenţa lui. El pleacã la Debarcaderul Regelui împreunã cu fetele sale: rebela Arya şi Sansa, logodnica prinţului Jofrey.

Neştiind ce sã facã cu bastardul sãu, Jon Snow, pe care pânã atunci îl crescuse alãturi de fiii şi fiicele sale, îl trimite la Zid, pentru a se alãtura Rondului de Noapte.

“– Lasă-mă să-ţi dau un sfat, bastardule, făcu Lannister. Să nu uiţi niciodată ceea ce eşti, pentru că; în mod sigur, lumea nu va uita. Fă din asta forţa ta. Atunci nu va fi niciodată punctul tău slab. Fă din asta o pavăză şi nu va fi folosită niciodată ca să te rănească.

Jon nu era într-o dispoziţie în care să accepte sfaturi de la cineva.

– Ce ştii tu despre cum e să fii un bastard?

– Toţi piticii sunt bastarzi în ochii taţilor lor.

– Dar tu eşti fiul adevărat al mamei tale, născut Lannister.

– Chiar aşa? răspunse piticul sardonic. Spune asta lordului, tatăl meu. Mama a murit născându-mă pe mine, iar el nu a fost niciodată sigur.

– Eu nu ştiu nici măcar cine a fost mama mea, zise Jon.

– O femeie, fără îndoială. Majoritatea sunt aşa. Aminteşte-ţi asta, băiete. Toţi piticii pot fi bastarzi, dar nu toţi bastarzii trebuie să fie şi pitici.”

Dincolo de Marea Ȋngustã, Viserys şi Daenerys Targaryen, urmaşii regelui Aerys Targaryen, care a fost detronat de Robert Baratheon, îşi fac planuri pentru a se întoarce la ţinuturile natale, de unde au fost fugit când tatãl lor, regele, a fost ucis.

Viserys vrea cu orice preţ sã punã mâna pe Tronul de Fier şi sã devinã rege.

„Ne întoarcem acasă cu o armată, dragă surioară. Cu armata lui Khal Drogo, aşa vom ajunge acasă. Iar dacă trebuie să te măriţi cu el şi să te culci cu el pentru asta, aşa vei face. Îi zâmbi. Am să las întregul lui khalasar să se împreuneze cu tine dacă va trebui, dragă soră, toţi cei patruzeci de mii de oameni şi armăsarii lor de asemenea dacă asta va trebui ca să-mi adun armata. Fii mulţumită că este numai Drogo. Cu timpul, s-ar putea chiar să ajungi să-ţi placă. Acum şterge-ţi ochii. Illyrio îl aduce aici şi nu trebuie să te vadă plânsă.”

Este o lecturã foarte complexã, cu foarte multe personaje şi o intrigã puternicã. Fiecare personaj este bine conturat şi are ceva care îl face sã fie deosebit. Cartea este scrisã din 8 perspective: Eddard, soţia sa,Catelyn, Jon Snow, Bran, Arya, Sansa,Tyron Lannister, fratele reginei, şi Daenerys Targaryen.

Ce am prezentat mai sus e doar o parte din intriga de la începutul cãrţii. Pe parcurs, lucrurile se complicã şi este necesarã toatã atenţia cititorului, pentru a nu se pierde în vârtejul de acţiune şi o memorie destul de bunã pentru a reţine numele personajelor, care nu sunt nici simple, nici puţine.

Personajele se schimbã şi evolueazã, cresc, se maturizeaza, acumuleaza experienta.

Cel care evouleazã cel mai mult este Robb, care este forţat sã se maturizeze, trezindu-se în postura de a conduce o armatã la vârsta de 14 ani şi de a lua decizii ce pot duce la moartea sa şi a sute de oameni.

Jon Snow, la aceeaşi vârstã, e indecis, frãmântat între dragostea pentru tatãl sãu şi loialitatea faţã de Rondul de Noapte.

Nu am vãzut o schimbare prea mare la Sansa, dar probabil ea va avea loc în volumul doi.

Daenerys, de asemenea, se schimbã foarte mult, astfel cã la finalul cãrţii nu mai seamãnã cu cine era la începutul ei.

“Dany îşi deschise braţele spre ele, iar pielea ei se înroşi, strălucind. Şi asta-i tot o nunta, se gândi ea. Mirri Maz Duur tăcuse. Preoteasa o crezuse o copilă, însă copiii cresc şi învaţă.”

Nu este un roman fantasy simplu, în genul celor scoase pe bandã rulantã, nu urmeazã niciun calapod şi nu e o lecturã tocmai comodã, dar e superbã.

Concluzie: tot caut de ceva timp un roman fantasy care sa nu fie plictisitor, sã aibã multã acţiune, dar sã nu fie nici incredibil de simplu, sã conţinã introspecţie, dar sã nu mã adoarmã. Ei bine, l-am gãsit. “Urzeala tronurilor” este un roman incredibil!

Rang:*****

5/5

Mai multe despre personaje gãsiţi în recenzia fãcutã în cadrul campaniei “Hai sã ne provocãm”. Partea 1 şi Partea 2.

Va recomand si serialul, e foarte tare.