Hai sa ne provocam. Recenzie "Urzeala tronurilor"-part 2

Am citit pãnã la 5 dimineaţa. Am ajuns la 70%. M-am trezit la 12, doar ca sã citesc. Provocarea e doar jumãtate sau chiar un sfert din motivul pentru care citesc obsesiv. Cealaltã parte de motiv e cã aceastã carte e genialã.

Ȋn aceastã a doua parte a recenziei vã voi vorbi puţin (mai mult) despre personaje.

Personajul pe care l-am plãcut cel mai puţin, sau, mai bine zis, pe care nu l-am plãcut deloc, a fost Sansa. E o copila mica şi proastã, atrasã de tot ce e frumos şi strãlucitor, îmbãtatã de ideea de a fi reginã, fãrã sã vadã lângã ce fel de rege va domni. Nu vrea sã vadã, ignorã adevãrul, pentru cã nu e pe placul ei.

Nu e naivã, e doar proastã şi egoistã. Un personaj naiv încearcã sã vadã ce e mai bun în oameni, sã le gãseascã circumstanţe atenuante. Ea nu vede, nu pentru cã ar crede în ideea cã oamenii sunt buni, ci pentru cã dacã ar vedea rãutatea din ei, asta i-ar strica planurile, visele frumoase cu rochii scumpe şi cavaleri. Oamenii pot sã moarã în jurul ei, atâta timp cât ea încã mai poate visa la bogãţie şi mai existã o şansã ca acele visuri sã se împlineascã. Ea se leagã cu bunã ştire la ochi, pentru cã vederea adevãrului înseamnã sfârşitul confortului ei.

Se încrede mai degrabã în reginã decât în tatãl ei, pentru cã Cersei e frumoasã, poartã rochii fantastice, are un rang înalt şi zâmbeşte frumos. Nu vede nimic în spatele faţadei, sau nu vrea sã vadã. S-a convins cã totul e aşa cum vrea ea, aşa cum trebuie sã fie.

Ȋn schimb imi place Arya, curajul ei, puterea de a merge mai departe.

Tot ce o învăţase Syrio Forel îi gonea prin minte. Iute ca o căprioara. Tăcută ca umbra. Frica taie mai adânc decât săbiile. Vicleană ca şarpele. Calmă ca apa liniştită. Frica taie mai adânc decât săbiile. Puternică precum ursul. Feroce ca o lupoaică. Frica taie mai adânc decât săbiile. Omul care se teme să piardă a şi pierdut deja. Frica taie mai adânc decât săbiile. Frica taie mai adânc decât săbiile. Frica taie mai adânc decât săbiile. Frica taie mai adânc decât săbiile.

Ȋmi place şi Jon Snow, dar sub nicio formã nu îl pot asocia cu Jon din serial. Cel din serial e super sexy, pe când Jon din carte e un puşti, care gândeşte şi acţioneazã ca un puşti. Nici Snow din serial nu e prea copt, ce-i drept, dar creeazã o altã imagine decât cel din carte. Sau poate e din cauzã cã sunt eu leşinatã dupã Kit Harington.

Daenerys îmi provoacã sentimente ambivalente. Ba o plac, ba n-o plac. Mi-e milã de ea, empatizez cu ea, parcã aş vrea sã o vãd stând pe tronul de fier, dar pe de altã parte e dubios cât de repede s-a adaptat legilor si statutului de khalessi. Pe de altã parte e normal. Atunci când cineva te trateazã cum a tratat-o Viserys toatã viaţa, când apare cineva care te valorificã, ai fi în stare sã-i pupi picioarele.

Cam asta despre personaje, revin pe searã sau mâine cu ultima parte, apoi voi face o recenzie şi pentru cei care nu ai citit cartea şi nu au vãzut serialul, cã ce am scris pânã acum face mai mult sens pentru cei în cunoştiinţã de cauzã.

Tot în postarea de disearã sau mâine vã anunţ dacã am reuşit sã termin de citit, dacã îmi daţi sau nu provocãri.