
Acum lumea părea
să se prabușească peste ea și nici doamna V nu era acolo ca să o liniștească.
Lumea nu mai avea sens, lucrurile o luaseră razna și nici măcar Anushka nu mai
exista în mintea Annei. Totul de când, fosta iubită a lui Marco, Jane, a vrut
sa o omoare. De ce ar fi vrut asta? De ce nu putea sa aibe o viață normală? De
ce nu putea să scape de tot și să moară chiar ea. Poate lucrurile ar reveni la
normal...

Trecuseră 3 ore
de când Anna stătea așa, cu capul în mâini, tremurand și scotând sunete din ce
în mai ciudate. Când telefonul vibră pe parchetul de langă bărbatul mort, Anna nu
mișcă. Al treilea apel o făcu totuși să își ridice capul. Rimelul i se
prelinsese pe obrajii albi, lacrimile uscate erau lipicioase pe fața ei, iar parul
negru care întotdeauna îi cădea îngrijit pe umeri, acum era doar o doar o claie
încurcată.
Întinse mâna
spre telefon și scoase un mic țipăt.
Avea degetele pline de ghemotoace de păr
și sânge. În același moment își aduse aminte de durerea din scalpul ei, dupa ce
aproape își smulsese tot părul din cap. Tremurand a luat telefonul și a
răspuns.
“Anna,
Slava Domnului! Esti acolo? Anna, ce se întâmplă? Pleaca
de acolo, mă auzi? Pleacă cât poți de repede!”
o îndemna Marco de la celalalt capăt al firului.

Însă nu era așa. Anna aproape
înnebunise și nici măcar ea nu își amintea ce facuse.
-
Dora
Pentru a citi tot ce s-a scris pana acum in cadrul proiectului, click aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu