Ochii – oglinzi înşelătoare.
Ochii – nu-ţi arată adevărata cale.
Cu ei, vezi tot ce ai împrejur.
Dar ţie, nu-ţi vezi niciun cusur.
Ochii – adevăraţi diavoli.
Ochii – îţi arată doar nişte poli.
Polii măştii tale infame.
Polii vieţii mascate în rame.
Ochii – nu grăiesc decât minciuni.
Ochii – îţi arată doar ale tale minuni.
Însă ei, nu-ţi zic ce e mai sigur:
Adevărata ta faţă-n diferite chipuri.
Ochii… de ce nu mă pot privi pe mine?
Ochii… de ce doar al meu, îl văd, bine.
De ce cu ei nu pot adevăr grăi.
De ce fără ei nu pot singură trăi?
Ochii – mistere alte lumii
Ochii – porţi ale minciunii.
La alţii, toţi ce urât vezi,
Şi doar pe tine, frumos, crezi.
Ochii – de ce mă chinuiţi?
Ochii – de ce până-n moarte domniţi?
Vocea raţiunii, ei o păcălesc.
Vocea iubirii, ei o amăgesc.
Ochii – vinovaţi de tot.
Ochii – de ce fără ei nu pot?
În întuneric, acum înţeleg.
De ce unii, să trăiască acolo aleg!
Stând în tihnă lângă foc, foc ce a încetat sa ardă,
Stând la un pahar de soc, ca la o floare măiastră,
Privind ploaia ce mă udă, picătură fermecată,
Privind sufletul ce încetează,încetează să mai bată.
Stând ca pe ghimpi, privind adâncul,
Stând din inimi de Evrei, privind pământul.
Arzând focul pe necredincios,
Îngheaţă inima hoţului frumos.
Şi cântă mai departe, şi zbori în frigul cuprinzător,
Şi dansează printre flori, şi primeşte primii fiori,
Şi dezbracă-i de rea voinţă, şi crezi neîncetat.
Şi umple-i cu iubire, şi plângi cu lacrimi de atât stat.
Stând, privind, arzând, îngheţând,
Ia darul ce ţi-l fac, ca un copil al soarelui ce eşti.
Cântând, zburând, dansând , primind,
Foloseşte-l cu iubire, încercând să te fereceşti
Căci inima ce o iubeşti
Te-a părăsit, crezând în flori de mătase
Crezând în vise credule, măiastre
Goana ce din lacrimi reiese.
Ei, ce parere aveti? Frumoase? Am postat doar doua pentru ca sunt lungi si ocupa mult loc pe pagina, dar daca va plac, o sa mai fac un post.
Un comentariu:
sunt dragute poeziile
Trimiteți un comentariu