O coamă bogată, afro, plină de șuvițe sângerii, violet, mov și ciclam, ochii verzi luminoși, gura senzuală, o ținută gotico-vintage-smart casual, pantofi Baby Jane, un pachet de țigări care se consumă destul de repede și un discurs franc, într-o engleză studiată: autoarea finalndeză Sofi Oksanen, în vizită la București pentru lansarea romanului Purificare, editat la Polirom. Interviu în exclusivitate pentru BookMag.
Care este geneza romanului Purificare?La început a fost o piesă de teatru, apoi mi-am dorit foarte mult să scriu această carte, și cum aveam deja materialul piesei la dispoziție, n-a fost prea greu.
Cum a fost primită piesa de teatru în țările europene în care a fost pusă în scenă și peste Ocean?
Din ce informații am primit, s-a bucurat de cronici bune, însă trebuie să ținem cont de faptul că fiecare piesă adaptată național a purtat amprenta regizorului. În plus, fiecare public reacționează în funcție de relația pe care o are cu trecutul țării sale. Bănuiesc că piesa e mai intens trăită în țările foste comuniste. Eu am văzut adaptarea portugheză și mi-a plăcut. Cea mai recentă adaptare a fost în Latvia, iar criticii au apreciat-o. E o frază interesantă într-una dintre cronicile din Latvia: „La sfârșitul piesei m-am întrebat dacă nu cumva durerile trecutului încă ne afectează prezentul, chiar și peste generații, chiar și într-un cotidian care apasa aici daca vrei sa citesti continuarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu