Mos Nicolae si Mos Craciun pun in desaga carti de la Editura Vremea!

Fratiorul si Karlsson de pe acoperis, de Astrid Lindgren 

Ilustratii de Ilon Wikland

Traducere din limba suedeza de Carmen Vioreanu si Laura Vioreanu

Fratiorul si Karlsson de pe acoperis spune povestea unui copil de sapte ani si a prietenului sau imaginar, Karlsson de pe acoperis. Pe o strada foarte obisnuita din Stockholm, intr-o casa foarte obisnuita, locuieste o familie foarte obisnuita. Exista doar o persoana neobisnuita in toata casa, Karlsson de pe acoperis, un domn foarte mic si rotofei, care poate zbura cu ajutorul unui motoras de pe spinare. Fratiorul, cel mai mic dintre copiii familiei, si Karlsson de pe acoperis trec impreuna prin numeroase si amuzante peripetii.

Fratii Inima de Leu, de Astrid Lindgren 

Ilustratii de Ilon Wikland

Traducere din limba suedeza de Carmen Vioreanu

Povestile lui Astrid Lindgren au incantat copii din lumea intreaga, au fost adaptate pentru marele ecran si pentru televiziune.
Printre cele mai fermecatoare si iubite povesti se numara si cea a fratilor Inima-de-Leu, Cojita si Jonatan, micii viteji a caror dragoste invinge tirani, balauri si, in cele din urma, moartea.

Povesti de catifea, de Maria-Pia Castaing

Povestile Piei Castaing sunt „de catifea”, deoarece cu ele patrundem in lumea calda, melodioasa si calina a unui suflet inocent si a unor mici fapturi inconjuratoare, care alcatuiesc universul unei copilarii de altadata. Pasim intr-o Romanie bucolica si naiva, intr-un peisaj inca nealterat de razboi, de industrializare, de tavalugul comunist.
Stilul direct, simplu si, totodata, plin de o erudita eleganta, „catifeleaza” amintirile Piei Castaing, amintiri care, decantandu-se, devin jucarii fermecate pentru copiii de ieri, de azi si de maine.

13 and Mystery. Cei 13 si misterul, de Monica Pillat

Editie bilingva!

Povestea din spatele povestii propriu-zise a pornit astfel: intr-o dupa-amiaza de inceput de vara, in 1966, pe cand invatam pentru un exament referitor la dictionarele englezesti, am auzit deodata glasciorul unui soricel care a iesit de sub masa. S-a recomandat drept Porthos si a declarat ca avea sa-mi ceara ceva urgent.
Desi i-am spus cate griji imi faceam in privinta examenului si cat de mult mai aveam de invatat, soricelul nu m-a lasat in pace si a insistat sa-i fac cunoscuta dorinta, punand-o imediat pe hartie. Nici nu apucasem bine sa-i fac pe voie, ca alte fapturi, mai mici si mai mari, se repezira buluc in odaie.
Numarul lor crestea de la o clipa la alta.
Indrazneala soricelului inlesnise patrunderea inauntru a unor fiinte care visau sa ajunga personajele unei carti.
Am dat la o parte dictionarele si pe nerasuflate am scris primul capitol. Ceea ce ma uimea, pe cand umpleam pagina, era viteza cu care zgomotoasele animale ma duceau incotro voiau ele. In poveste, nu aveam alt rol decat pe cel al cronicarului, pus  sa inregistreze cu grija faptele si starile lor de spirit.