Interviu cu Cristina Nemerovschi

1.       Îți amintești prima carte pe care ai citit-o?

Prima carte pe care am citit-o cap-coadă cred că a fost, aproape sigur, una de basme. Fie basmele culese de Ispirescu, fie povești nemuritoare :D Primele cărți “serioase” (cum sună!) pe care le-am citit au fost “Mizerabilii” și „Război și pace”. Cred.

2.       Existã o carte care ți-a schimbat percepția asupra vieții?

Nu există o carte anume, una singură, care să-mi fi schimbat percepția asupra vieții, dar au existat multe cărți care m-au transformat în ceea ce sunt azi, care m-au completat și, într-un sens, m-au definit. Cred că suntem suma trăirilor noastre, a oamenilor pe care-i întâlnim și care contează pentru noi, a întâmplărilor și, de asemenea, a cărților pe care le citim, muzicii pe care o ascultăm și filmelor pe care le vedem. Rămân fără cuvinte în momentele în care cititorii mei îmi spun că romanele mele le-au schimbat viața, pentru că știu că acest lucru este posibil, pentru că știu din experiență proprie că o carte te poate schimba, că există cărți care să-ți vorbească despre tine și sufletul tău așa cum ți-ar vorbi cel mai bun prieten. Din punctul meu de vedere, cărțile care au făcut cel mai minunat lucru pentru mine sunt cele care m-au îndemnat să mă descopăr, să aflu exact ceea ce sunt și să-mi caut cu înverșunare un drum doar al meu. Asta este exact ceea ce sper sa facă și cărțile mele pentru cititorii care le aleg pe ele.

 3.       Ce parere ai despre literatura fantasy?

Cred că în orice gen literar există cărți foarte bune, dar și cărți mai superficiale, care nu rezistă în timp, pentru că nu rămân suficient de puternic în ființa celui care le citește. Literatura fantasy are și scriitori excelenți, dar și scriitori cumva de conjuctură, care scriu acest gen de literatură doar fiindcă au impresia că prinde la public și atât. Eu cred că un autor bun de fantasy este cel care ar fi în stare să scrie aproape orice gen de literatură, dacă ar avea interes, și, de fapt, ipoteza asta chiar se confirmă – autorii buni de fantasy, de horror sau chiar SF își încearcă condeiul și în alte genuri, la un moment dat.

Mă bucur să văd că literatura fantasy prinde contur și în România, mă bucur să constat că cititorii de fantasy nu strâmbă din nas când aud de autorii români care scriu fantasy. Am citit cu plăcere o antologie de proză, “Dincolo de noapte: 12 fețe ale goticului”, coordonată de Oliviu Craznic și apărută la Editura Millennium – o editură care scoate cărți SF și fantasy scris de români, deci merită tot respectul. Există o trilogie foarte interesantă, a cărei primă parte a apărut la Editura Herg Benet – “Ultima vrăjitoare din Transilvania: Contesa Aneke”, scrisă de românca Anna Vary. Există prozatori tineri extrem de talentați, care au afinități cu genul fantasy, în special cu goticul, cu horror-ul, și dintre ei i-aș menționa pe A.R. Deleanu, Ștefan Bolea, Mircea Pricăjan (care conduce o revistă foarte interesantă ce alocă mult spațiu fantasy-ului: Revista de suspans).

În ce privește fantasy-ul străin, există o avalanșă de cărți, unele care ajung rapid bestsellere, în special datorită ecranizărilor, altele care așteaptă cuminți să fie descoperite. Deși a devenit în ultimii ani o modă să înjuri cărți precum „Twilight” sau „Vampire Diaries” (de cele mai multe ori, fără să le citești), cred că haterii lor nu au deloc dreptate. Poate că aceste cărți nu au profunzimi așa cum au cărțile lui Dostoievski sau Marquez, dar comparația asta în sine (pe care o fac foarte mulți) e o tâmpenie. Ca să ajungă la Dostoievski și Marquez, adolescenții trebuie să pornească de undeva. Cel mai bine este să înceapă cu ceea ce le place, să prindă gustul cititului, plăcerea de a ține o carte în mână și de a-i da paginile cu nerăbdare. Așa cum cei care astăzi au 40 de ani l-au avut pe Jules Verne, pe Radu Tudoran sau cărți precum “La Medeleni” și „Cireșarii”, astăzi adolescenții îi au pe Bella și Edward, sau pe Elena, Stefan și Damon. Nu e nimic greșit în asta, fiecare generație își definește propriul gust pentru artă, deci și pentru literatură, în funcție de foarte mulți factori. Cu atât mai mult nu e nimic greșit cu cât adolescentul vrea să descopere alte cărți, alți autori, e într-o explorare permanentă. Dacă îi place să citească cu adevărat, într-un final va ajunge și la lui Dostoievski și Marquez, dar nu trebuie grăbit.

Cărțile precum “Twilight” sau “Vampire Diaries” au făcut un lucru foarte bun, și anume au transformat din nou literatura în ceva cool, în ceva interesant pentru tineri, așa cum sunt filmele și muzica. Părinții greșesc enorm când interzic tinerilor să citească romane cu vampiri, sperând că așa se vor întoarce spre Sadoveanu sau Rebreanu. Nu, alegerea lor nu va fi să citească Sadoveanu, ci să nu mai citească nimic. Adolescentul trebuie lăsat să citească literatura care-l atrage.

4.       Dacã nu ai fi scriitoare, ce altã carierã crezi cã ţi s-ar potrivi?

Solistă într-o trupă de death metal :D

5.       Dacã ar trebui sã alegi o melodie care sã ȋl descrie pe M., ce ai alege şi de ce?

 Întrebarea asta e înfiorător de grea! Pe M. îl descriu foarte multe piese, în special cele rock, pentru că M. este un rebel ideal, complicat, este un visător, este un sentimental și un revoltat. Cred că pot spune că M. este un cumul al tuturor stărilor descrise în piesele rock, un chip al tututor sentimentelor care apar în muzica asta. Orice compoziție black metal îl reprezintă pe M., atât în ce privește versurile, cât și tonalitățile J Ceva din personajul M. este de găsit în toate acele motto-uri din melodii rock care apar la începutul capitolelor, atât în “Sânge satanic”, cât și în “Ani cu alcool și sex”. M. spune „Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână”. Black metal-ul concentrează toată furia lui M. în fața prejudecăților, a superficialului, a lucrurilor băgate nouă pe gât de societate, disprețul lui pentru oamenii care aleg să se lase transformați în marionete, oamenii care abandonează mult prea repede căutarea propriului sine, din comoditate și lașitate. Black metal-ul și M. sunt simboluri ale luptei împotriva prostiei umane, prostie care vine din exces de conformism și spirit de turmă. În monologurile lui M. și în piesele black metal se simte până la exces disprețul față de ființa umană care își vinde libertatea (cel mai prețios dat al său) pentru un codru mucegăit de pâine și pentru siguranța că și mâine va primi același codru mucegăit de pâine.

Dar M. nu este doar furie și revoltă, este și nostalgie, o bucurie și o încăpățănare enormă de a trăi, iubire pentru ceea ce există în mod autentic și iese din tipare. Dintre melodiile ceva mai mainstream, patru îmi vin acum în minte, cinci, de fapt. “20 Years”, de la Placebo – pentru acel minunat și poetic sentiment al trecerii timpului, care te schimbă într-un fel, dar în alt sens te lasă perfect identic cu tine însuți; pentru sentimentul că ai tot timpul din lume, că vei fi mereu tânăr, dar, în același timp, că totul se va sfârși prea repede. Feeling-ul acela complicat că trăiești vârsta de aur, pe care nimeni nu ți-o va putea răpi vreodată, dar că universul complotează totuși pentru a te înfrânge. “The End” de la The Doors – moartea și revolta, două teme de meditație foarte dragi lui M., moartea care îi apare când ca o mireasă neagră, gotic-romantică, atrăgătoare, irezistibilă, când ca un cadavru în putrefacție, sfârșitul a tot, dușmanul a ceea ce suntem. Ca să rămânem tot la The Doors, versurile lui Jim Morrison din “A Feast of Friends” sunt o oglindire a ceea ce este M. „I'm sick of dour faces/Staring at me from the TV/Tower, I want roses in/my garden bower; dig?/Royal babies, rubies/must now replace aborted/Strangers in the mud/These mutants, blood-meal/for the plant that's plowed.//They are waiting to take us into/the severed garden/Do you know how pale and wanton thrillful/comes death on a strange hour/unannounced, unplanned for/like a scaring over-friendly guest you've/brought to bed/Death makes angels of us all/and gives us wings/where we had shoulders/smooth as raven's claws”. Și finalul – “I will not go/Prefer a Feast of Friends/To the Giant Family” – pare o sinteză a tuturor aspirațiilor lui M., căutarea lui pentru o ființă care să se transforme într-un suflet pereche, acea ființă cu care să te simți atât de TU însuți încât să-ți dorești să trăiești cu ea chiar și moartea. Ar mai fi “True Faith”, de la New Order (nu știu, poate că mie îmi place piesa asta fiindcă am tot auzit-o pe coloana sonoră a unor filme mișto ), care, cred eu, descrie foarte bine orice trip. O lumină galbenă, intensă, care te cuprinde în clipele astea, un exces de soare, de libertate și speranță. Și, în final, poate o să râzi, dar cred că pe M. îl descrie bine și balada lui Bryan Adams, „Summer of 69” :D

6.       Ȋn “Ani cu alcool şi sex” am putut sã citim perspectiva Elei. Va exista un urmãtorul volum şi o perspectivã a lui R.?

 Nu știu încă exact ce va fi în volumul final al trilogiei. Într-adevăr, așa mă gândisem inițial, ca partea a treia să fie exclusiv narată din perspectiva lui R., dar, între timp, mi-am dat seama că aș mai vrea să scriu un timp prin vocea lui M., deci nu știu dacă voi renunța așa ușor la ea. Ar putea fi un mix între cele două voci... nu știu încă. Ce pot să-ți spun însă aproape sigur - și anunțul ăsta este în premieră și cred că va bucura mulți cititori – este că trilogia începută cu Sânge satanic ar putea să nu se oprească după cele trei părți. Sunt șanse să existe și o continuare a trilogiei, un fel de volum 4. Asta demonstrează, cred, că “Sânge satanic” și „Ani cu alcool și sex” sunt addictive nu doar pentru cititor, ci și pentru autor!

7.       Ȋnainte de a publica “Sȃnge satanic”, te-ai temut de reacţia cititorilor? Ȋn ce mãsurã a coincis aceasta cu aşteptãrile tale?

Nu m-am temut de reacțiile cititorilor, pentru că nu mi le-am imaginat. Nu m-am gândit deloc la asta, nu am făcut presupuneri, nu am avut așteptări. Am luat contact cu ideea că uite, cartea într-adevăr e citită, e receptată, de abia când au început să sosească impresiile. Dacă totuși, într-un mod subconștient m-am așteptat la ceva, acel ceva ar fi fost mai multă indiferență din partea cititorului. Firește, nu spun că mi-aș fi dorit-o, ci doar că așa mi s-ar fi părut logic, la vremea aia, ținând cont de detașarea cu care publicul ia contact în general cu cărțile, în special cu cele ale autorilor români. Dacă cineva mi-ar fi spus că, la numai câteva luni, voi primi cereri în căsătorie și scrisori înfocate de dragoste și, de cealaltă parte, mesaje de amenințare cu moartea, totul numai pentru că am scris cartea asta, i-aș fi spus, cu siguranță, că e nebun. Mi se părea ceva SF. Încă mi se mai pare. Am fost uimită de ambele cazuri extreme: că există oameni atât de minunați încât se pot implica atât de mult într-o carte, o pot iubi într-o asemenea măsură (într-o lume, în care, să fim sinceri, modelul de urmat pentru tineri e unul semi-analfabet) și, de asemenea, că există oameni atât de proști și de frustrați încât să le fie frică de o carte, de parcă ea ar putea prinde viață și i-ar sodomiza, apoi strangula, în somn.

Ca să revin la prima parte a întrebării, teamă, nu, niciodată. În clipa în care îmi va fi chiar și foarte puțin teamă de ceea ce va spune cititorul despre cărțile mele, probabil voi alege să mă las de scris. Autenticitatea și teama nu pot coexista, iar eu nu-mi doresc să scriu vreodată altfel decât autentic.

8.       Te-ai gȃndit sã continui cartea “Pervertirea”? Ne-ar plãcea sã aflãm ce vor face ȋn continuare Ulf, Tara şi Corbu.

M-am gândit, dar încă nu știu dacă va exista sau nu o continuare. Oricum, nu în următorii doi ani. Poate, dacă la un moment dat mi se va face dor de ea, voi decide să îi fac o vizită și să văd dacă mai are potențial pentru o continuare…

Până atunci însă, la începutul anului 2013 apare cea de-a doua ediție a cărții, și ea va conține niște fragmente în plus față de prima ediție. Sunt câteva pagini din jurnalul Amaliei, fata dispărută, pagini pe care, în “Pervertirea”, le găsește Tara. Sper ca aceste fragmente inedite să fie o surpriză plăcută pentru fanii primei ediții.

9.       Crezi cã dacã ai fi publicat ȋn strãinãtate, reacţia publicului ar fi fost alta?

Da, oarecum. Știu că oamenii se aprind foarte tare când eu spun asta, dar nu pot să mă abțin să nu observ că românii devin pe zi ce trece tot mai agresivi în conformismul lor, tot mai puțin deschiși către nou, către ceea ce vine după tradiții (nu în răspăr cu tradițiile, ci doar DUPĂ – din păcate, mulți oameni nu pot gândi și din cauza asta nu-și pot imagina că absolut orice pe lumea asta a fost cândva o noutate, că tradițiile s-au format și ele din CEVA, iar acel ceva nu a existat dintotdeauna), sunt tot mai lipsiți de dorința de a-și descoperi propriile gusturi în artă. Acceptă ceea ce li se bagă pe gât, și asta e foarte trist, pentru că de cele mai multe ori cel care îți bagă ceva pe gât o face din motive greșite, meschine. Dacă n-ar fi așa, n-ar fi nevoie să-ți bage pe gât, ai înghiți tu singur. Așadar, cred că în străinătate (în țările civilizate, cum îmi place mie să spun), aș avea un public mai open-minded și mai numeros. Un public mai puțin înfricoșat, care ar zâmbi și ar face gesturi entuziasmate când aude de un titlu precum “Sânge satanic” și despre expresii “obscene” în cărți. Un public mai cult, mai deschis spre diversitate, un public care apreciază mai mult originalitatea și mai puțin tradiția, de care s-a cam săturat.

10.   Ȋţi mulţumim pentru interviu. Vrei sã transmiţi ceva cititorilor?

Îți mulțumesc și eu, Ramona. Da, aș vrea să le transmit să-ți citească blogul în continuare, pentru că e bestial, și, în afară de asta (dar cumva în aceeași direcție), să caute cărțile care le spun lor ceva, cărțile despre care ei simt că le-ar putea schimba viața și le-ar face mințile și sufletele mai cuprinzătoare. Să-și descopere propriile gusturi, să nu accepte valorile altora, pe nemestecate. Și, pe lângă citit, să trăiască cât mai mult și mai intens.

Castigatorul concursului

a Rafflecopter giveaway

Felicitari! Astept un mail cu datele.

Cel mai rapid roman din lume

“Moș Crăciun & Co. Cel mai rapid roman din lume” este titlul volumului creat în doar 5 ore și 35 de minute de 53 de scriitori, sîmbăta, la Universitatea din București, premiera mondială fiind înscrisă pentru validare ca record în Guinness Book of Records.

Editura Art, care a publicat romanul de 288 de pagini rezultat in urma efortului colectiv al celor 53 de scriitori, a înscris acest proiect fara precedent la Guinness Book of Records pentru a fi validat si omologat ca record, lucru care ar urma sa aiba loc în Ajunul Craciunului. Guinness Book a declarat proiectul ca fiind eligibil, creand in acest sens o categorie specială.

Autori: Leonard Ancuţa, Diana Bădică, Lavinia Bălulescu, Lavinia Branişte, Anca Bucur, Marius Chivu, Laurenţiu Constantin, Bogdan Coşa, Andrei Crăciun, Augustin Cupşa, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Adrian Diniş, Luca Dinulescu, Cosmin Dragomir, Gruia Dragomir, Florin Dumitrescu, M. Duţescu, Mihail Gălăţanu, Adrian Georgescu, Silviu Gherman, Silvia Grădinaru, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Ioan Groşan, Florin Iaru, Marieva Ionescu, Cristina Ispas, Cosmin Manolache, Maria Manolescu, Eusebiu Matei, Marin Mălaicu-Hondrari, Mitoş Micleuşanu, Iulia Militaru, Dmitri Miticov, Oana-Cătălina Ninu, Radu Niţescu, Veronica Plăcintescu, Dan Pleşa, Matei Pleşu, Mihai Radu, Ana Maria Sandu, Elena Stancu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Alexandru Al. Şahighian, Livia Ştefan, Cecilia Ştefănescu, Simona Tache, Iulian Tănase, Alex Tocilescu, Răzvan Ţupa, Luiza Vasiliu, Anca Vieru.

Sursa

Concurs de Craciun

Tic-tac, tic-tac, se apropie Craciunul si daca vom scapa de marele final de vineri si daca nu vom trece intr-o forma superioara de cunoastere, atunci sa cunoastem mai bine ceea ce avem deja. 


Nu-i asa ca sarbatorile de iarna au parfumul cel mai puternic? Toate globulete, toata beteala, si brazii, zapada, parca si oamenii, toate se schimba, toate incearca o aura magica, plina de mister in aceasta parte a anului. Si ce e mai frumos decat sa deschizi ochii in dimineata Craciunului si sa vezi cadouri sub bradul pe care l-ai impodobit nu de mult? 


Mosul e darnic, si iata ca a trecut si pe la noi si... v-a lasat o surpriza: un voucher de 50lei de la Editura Nemira!
Miku

Mai mult decat beculete, brazi, cadouri, carnati si colinde, Craciunul inseamna pace sufleteasca si veselie.

 Asa ca cel mai frumos dar este acela care ajunge la suflet, care ne face sa fim mai fericiti, mai buni, mai OAMENI.

Sper ca darul nostru sa va aduca bucurie.
Ramona


a Rafflecopter giveaway

La multi ani noua! + Concurs aniversar

Blogul nostru a implinit un an ieri. Intrucat niciuna din noi nu a reusit sa posteze, recuperam acum.


Un an. UN AN!!!! 

Cand a trecut timpul? Parca ieri vorbeam cu Miku si ne-am decis sa infiintam blogul, parca ieri impartaseam idei, visuri, aspiratii comune.
Nu stiu ce parere aveti voi, dar eu sunt mandra de blogusorul nostru. 

Nu am intentionat niciodata sa fac un blog celebru, ci doar un "copilas" care sa lanseze unele idei noi si sa le sustina pe cele vechi. E un coltisor din blogosfera in care transpunem o parte din sufletele noastre.

Va multumim pentru ca cititi blogul, pentru sustinere, pentru comentarii, pentru tot!

Inainte sa va spun cum va vom rasplati pentru ca ne sunteti alaturi, haideti sa aruncam o privire in urma si sa vedem ce am facut intr-un an:

927 de postări
125 de persoane interesate
860 de comentarii
32 354 de vizitatori de la infiintare

Bun, acum sa va zic despre concurs. Voi incepe cu premiile:

  

Premiul intai: Casa de sticla de Rachel Caine, primul volum din Vampirii din Morganville
Premiul doi: Ingerul noptii de Becca Fitzpatrick (e-book) 
Premiul trei:  Diavolul si domnisoara Prym de Paulo Coelho (e-book)

Ce trebuie sa faceti? O mica povestioara, care sa ne impresioneze. Poate sa ne faca sa radem, sau sa plangem, nu conteaza, atata timp cat are efectul wow.
Si ca sa fie si mai interesant, povestioara trebuia sa contina cel putin doua dintre urmatoarele cuvinte-cheie: carte de suflet, altfel de carti, scriitori, blog, vis, poveste, iarna, iubire, stele.

Povestea poate fi despre orice, este alegerea voastra, atata timp cat contine cel putin doua cuvinte-cheie.
Alte detalii tehnice:

• sa fie scrisa in word
• minim: 200 de cuvinte
• maxim: 1000 de cuvinte
• nu este obligatoriu sa aibe titlu, dar va fi apreciat
• cuvintele cheie din text vor fi subliniate sau bolduite
• depunctam greselile gramaticale
• titlul mailului sa fie "pentru concurs"

Asteptam povestile pe mail la adresa ramona88badea@yahoo.com pana pe data de 31 decembrie 2012.

Orice nelamuriri aveti, puteti intreba prin comentarii sau folosind caseta din lateral.

Citatul de astazi

Promotii la Elefant

HUMANITAS: Miercuri, Neagu Djuvara si Serban Sturdza despre revenirea aristocratiei in atentia culturii contemporane

CITESTE CATEVA PAGINI

Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa apare într-o nouă traducere, împreună cu prefaţa lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit celebrul roman, precum şi cu două fragmente inedite şi câteva poeme cuprinse în aşa-numitul „Canţonier al Casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. [...] Mi se pare că prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacţionează la această criză şi cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului şi fără nici o ranchiună. [...] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte şi dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. [...] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important şi aproape că este cheia romanului.“ (Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia)

Ghepardul e o carte singulara, mai întâi fiindcă poate fi socotită unica operă a scriitorului, cele câteva nuvele, eseuri şi fragmente autobiografice rezistând doar cu greu în faţa ei. Apoi, fiindcă a avut un destin singular: respins rând pe rând de câteva mari edituri italiene, romanul lui Lampedusa a fost publicat de editura Feltrinelli în 1958, la un an după moartea autorului, datorită excepţionalei intuiţii a scriitorului Giorgio Bassani, consilier al editurii; Ghepardul a cunoscut un succes fulgerător (amplificat de ecranizarea de referinţă a lui Luchino Visconti, din 1963), fiind încununat cu Premiul Strega – caz unic, în istoria literaturii italiene, de acordare postumă a unui premiu. În sfârşit, şi poate în primul rând, fiindcă a reuşit, cum nu mai reuşiseră decât puţine romane până atunci, să învăluie declinul unei familii şi al unei întregi lumi în lumina ironic-melancolică a unui farmec dureros, punând mereu în ecuaţie propria noastră condiţie de oameni moderni fascinaţi de crepuscul.

POLIROM: Idei de cadouri!

LIBRIS: invitatie pentru brasoveni la lansarea cartii "Exercitii de echilibru", de Tudor Chirila

INVITATIE

LIBRIS BRASOV si EDITURA POLIROM va invita vineri, 14 decembrie 2012, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov, ora 18:00, pentru lansarea, in prezenta autorului, a volumului:

„EXERCITII DE ECHILIBRU” DE TUDOR CHIRILA.

Daca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe Tudor Chirila, cititi-i textele adunate în volumul “Exercitii de echilibru”!
Veti descoperi un scriitor surprinzator, care se exprima cu aceeasi usurinta în proza sau în versuri si ale carui rînduri tradeaza o sensibilitate pe care putini i-o banuiesc.
Volumul cuprinde cele mai valoroase texte publicate de-a lungul ultimilor cinci ani pe blogul personal. Fragmente de proza, eseuri, poezii, pamflete, texte de opinie si file de jurnal – toate adunate în cele 385 de pagini ale cartii.
Tudor Chirila scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru si carti, nostalgic despre oameni dragi disparuti, ironic despre locuitorii Romaniei de azi. Mesajul lui? Cel mai important e sa iubesti. Si sa fii liber.
„Din Grecia în Delta Dunarii si de la fetele copiilor din nisip pana la elogiul amar al rîsului ca «pedeapsa capitala a romanilor», Tudor alege sa participe la viata prin a fi normal în raport cu oamenii din jur. Textele lui se astern firesc în carte, ca o revansa amicala a literei scrise în fata lumii digitale. Înainte de a fi blogger, înainte de a fi cîntaret, înainte de a fi actor, Tudor Chirila a fost un copil care adormea cu paginile cartii înghesuite în coltul pernei. Nu lectura l-a învatat, desigur, sa traiasca nestingherit si egal cu el, dar poate ca acele carti ale copilariei l-au împins sa ne picure alfabetul albastru de cerneala al unei vieti libere.” (Catalin Tolontan)
Tudor Chirila este actor, muzician, compozitor si producator. A jucat în 13 spectacole de teatru în regia unora dintre cei mai valorosi regizori romani, iar în 2004 a cîstigat un premiu UNITER pentru rolul Malvolio din A douasprezecea noapte de William Shakespeare. Printre productiile de film în care a jucat se numara Legaturi bolnavicioase, în regia lui Tudor Giurgiu si Nordrand, coproductia austro-germana regizata de Barbara Albert. În 1996 a fondat si a devenit solistul formatiei Vama Veche, iar din 2006 este liderul formatiei Vama.
Dincolo de cariera artistica, Tudor Chirila a initiat si a sustinut diverse campanii sociale si proiecte culturale, iar din 2007 a început sa scrie constant pe propriul blog – tudorchirila.blogspot.com.

Va asteptam cu drag!

Moarte subita de J.K. Rowling-preview

Duminică
Barry Fairbrother n-ar fi vrut să ia cina în oraş. În cea mai mare parte a weekendului îl chinuise o cumplită durere de cap şi dădea zor să se încadreze în termenul limită pentru articolul ce urma să apară în ziarul local.
Totuşi, soţia lui fusese puţin cam rigidă şi necomunicativă în timpul prânzului, iar Barry dedusese că felicitarea pe care i-o trimisese nu compensase crima lui de a se închide în birou toată dimineaţa. Nu fusese de vreun folos nici faptul că scrisese despre Krystal, pe care Mary o detesta, deşi pretindea cu totul altceva.
— Mary, aş vrea să luăm masa în oraş, o minţise el, ca să îndepărteze răceala ca de gheaţă. nouăsprezece ani, copii! Nouăsprezece ani, iar mama voastră n-a arătat niciodată mai frumoasă.
Mary se înmuiase şi zâmbise, aşa că Barry a dat telefon la clubul de golf, pentru că era aproape de ei şi cu siguranţă aveau să găsească o masă. Căuta modalităţi mărunte de a-i oferi plăcere soţiei sale, pentru că ajunsese să-şi dea seama, după aproape două decenii de convieţuire, cât de mult o dezamăgise în privinţa lucrurilor mari. Niciodată n-o făcuse intenţionat. Pur şi simplu, aveau noţiuni foarte diferite despre ceea ce ar trebui să fie cel mai important în viaţă.
Cei patru copii ai lui Barry şi Mary trecuseră de vârsta când aveau nevoie de o dădacă. Se uitau la televizor când le-a zis la revedere pentru ultima oară şi doar Declan, cel mai mic, s-a întors către el şi a ridicat mâna în chip de rămas-bun.
Durerea de cap continua să zvâcnească în spatele urechii în timp ce scotea maşina de pe alee şi pornea la drum prin cochetul orăşel Pagford, unde locuiau de când se căsătoriseră. Au luat-o pe Church Row, strada în pantă abruptă pe care se înălţau cele mai scumpe case cu întreaga lor extravaganţă şi soliditate victoriană, au ocolit biserica fals-gotică unde le urmărise odată pe gemenele lui interpretând Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat, apoi au traversat piaţa, de unde se vedea cu claritate scheletul întunecat al mănăstirii ruinate care domina linia de orizont a oraşului, aşa cum era aşezată sus pe deal, contopindu-se cu cerul violet.
În timp ce mânuia volanul, luând virajele familiare, Barry nu se putea gândi decât la greşelile pe care cu siguranţă că le făcuse în graba lui de a termina articolul pe care tocmai îl trimisese prin e-mail laYarvil and District Gazette. Vorbăreţ şi cu o prezenţă agreabilă, îi venea greu să-şi transpună personalitatea pe hârtie. 

continuarea pe pagina de Preview

Promotii Nemira

Oferte Libris

Sarbatorile vin!!

Cine ne spune (primul) intr-un comentariu ce e pe 18 decembrie primeste un cadou surpriza de la noi!

Indiciu: sarbatorim ceva sau pe cineva.

Promotii Elefant

Castigatorii concursului

HoHoHo, dragii Mosului, am jurizat raspunsurile voastre pentru concurs. Au fost multe foarte frumoase, unii spuneau ca isi doresc pace in lume si mancare pentru copiii africani, dar parca erau prea impersonale. Am ales doua raspunsuri simple, dar sincere si care pe mine, una, m-au atins la coarda sensibila.

Nu va mai tin in suspans, iata si castigatorii:

Castigatorul premiului doi este:

Oana Pauna:

Imi doresc cat mai multe carti din cele scrise pe o foaie, wishlist-ul se anunta kilometric,o biblioteca pentru cartile mele, deja nu mai am unde sa le pun si nu vreau sa le indoi nici macar un coltisor si pe tata sanatos, acasa. Poate suna prostesc,dar asta imi doresc. Bani, iubire, liniste, intelegere, astea se pot crea. Ceea ce imi doresc eu e ca sa devin o persoana mai buna, mai inteligenta, mai sensibila, mai antrenata in intelegerea caracterelor umane si mai pregatita sa le ajute, orice durere ar avea. Iar pe tata nu vreau sa-l mai aud in ce conditii lucreaza,cat se chinuie si cat de dor ii e de noi.

Castigatorul premiului intai este:

Claudia Andrei:

As vrea ca anul asta sa imi aduca Mosul toata familia reunita, sa ne strangem cu totii la masa asa cum faceam odata, parintii sa nu se mai certe intre ei, mama sa nu se mai certe cu bunica, eu sa nu ma mai cert cu sora mea. As vrea o clipa de liniste, de pace si de bucurie si cateva momente in care sa ne amintim ca ne avem si ne iubim unul pe celalalt. Si daca nu cer prea multe, as vrea sanatate pentru toti, mai ales pentru matusa mea si multa putere ca sa poata sa lupte cu boala si sa iasa invingatoare din aceasta lupta.

Felicitari!

Va rog sa imi dati un reply la mailul pe care mi l-ati trimis pentru concurs, si sa imi scrieti numele complet, adresa si un numar de telefon.

Va urez o iarna calda, o ninsoare de zambete si o avalansa de fericire.

Ramaneti alaturi de noi, pentru ca mai urmeaza concursuri si multe surprize!

Promotii Leda