Mi-am dorit foarte mult sã citesc aceastã
carte încã de când am auzit prima data despre ea. Despre ce e vorba: April
gãseşte o modalitate de a-l pãcãli pe tatãl sãu, iar ea se mutã pentru restul
anului şcolar la Vi, prietena ei cea mai buna. Ȋmpreunã. Fãrã pãrinţi. La 16
ani. Ȋnţelegeţi de ce mi-am dorit sã o citesc, nu?:)
Odatã singurã, April se loveşte de tot felul
de greutãţi despre care nu ştia nimic şi care au în mare parte legãturã cu
întreţinerea unei case, dar începe şi sã guste din libertatea de a fi singur.
Dupã o jumãtate de orã petrecutã în raionul
pentru curãţenie(din câte se pãrea, aveam nevoie de saci pentru gunoi, şi de
saci pentru reciclarea deşeurilor, şi de detergent lichid pentru vase, care nu
semãna cu detergenul pentru maşina de spãlat vase, şi de rezerve pentru
Swiffer, şi de un filtru pentru Miele…şi vã mulţumesc, dragi pãrinţi, pentru cã
m-aţi ţinut atât de mult timp la adãpost de toate astea) am ajuns în sfârşit la
casa de marcat.
Fiind obligatã sã se descurce singurã de mica,
Vi e destul de responsabilã pentru vârsta ei. Adicã, are grija de ea şi de
casã, merge la şcoalã, o ajutã pe April cu unele lucruri. Dar destul de
responsabilã nu înseamnã cã nu dã petreceri cu mult alcool şi mulţi bãieţi.
Cunosc astfel de copii, care locuiesc singuri şi sunt foarte, foarte maturi.
Desigur, unii, odatã vãzuţi nesupravegheaţi, o iau razna şi intrã în tot felul
de probleme.
Ceea ce nu e credibil e felul în care au
reuşit sã îl pãcãleasca pe tatãl lui April. Niciun pãrinte de genul lui nu îşi
lasã copilul în casa altcuiva pentru mai multe luni, fãrã sã fi vorbit faţã în
faţã cu adultul responsabil de acea casã şi de mare parte din viitorul
copilului sãu.
Acum, dacã April şi Vi vor reuşi sã
ducã minciuna pânã la capãt, fãrã sã fie prinse, veţi afla voi, citind.
— E grozav, tată, mă forţez să zic. Şi…
sunteţi în LaGuardia?
Le - ar lua pe puţin o oră ca să
ajungă aici cu maşina de la aeroport. Aş putea eu să fac astfel încât casa asta
să arate prezentabilă
într - o oră? Mai întâi, să - mi
găsesc o pereche de pantaloni. Pe urmă,
să arunc sticlele şi paharele şi
mucurile de ţigări şi să aspir fărâmele
de tortilla şi poate şi sutienul,
poate chiar şi pe Kris şi Zachary…
— Nţ, tocmai am trecut prin
Greenwich. Ar trebui să ajungem
în douăzeci de minute.
Douăzeci de minute?
Se aude un geamăt dinspre canapea.
Kris se întoarce cu faţa - n
sus şi zice:8
— Frigu’ p..ii aici.
— April, nu cumva e un băiat pe -
acolo? se interesează tata.
Fac un gest, tăind aerul cu mâna, ca
să - i dau lui Kris de înţeles
să tacă naibii.
— Ce? Nu! Sigur că nu! Mama lui Vi
ascultă la radio.
— Noi tocmai am trecut de Rock Ridge
Golf Club. Se pare că
mergem mai repede decât am crezut. O
să fim acolo într - un sfert
de oră. Abia aştept să te văd,
prinţeso.
— Şi eu pe voi, îi răspund, înecându
- mă şi închizând telefonul.
Închid şi ochii. Apoi, îi deschid.
Alţi băieţi pe jumătate goi prin
dormitoare.
O sută de sticle de macheală golite.
Şi mama lui Vi, nicăieri de găsit.
Mă pot considera o prinţesă moartă.
Cartea are foarte multe momente amuzante şi
multã acţiune. Am savurat paginã dupã paginã în vitezã, ca un om însetat care
oricâte pahare cu apã ar bea, nu îşi astâmpãrã setea pânã nu seacã
fântâna.(cartea, în cazul meu)
E foarte uşor sã empatizezi cu April, intri cu
rapiditate în pielea ei şi începi sã visezi cu ochii deschişi la o situaţie
similarã, la Jacuzzi, la serile petrecute cu prietenii şi la frumuseţea unei
astfel de vieţi.
Finalul e unul neaşteptat, care te trezeşte dn
visare, ca un duş cu apã rece. Un fel de “distracţie ca distracţie, dar sã nu
uitãm cã trãim în lumea realã, iar cine are o mare putere, primeşte la pachet
şi o mare responsabilitate.”
E o carte frumoasã, care te scoate din propria
viaţã şi te aruncã într-o realitate din care nu ai mai vrea sã ieşi, dar nu
uitã sã sublinieze nişte idei importante pentru toţi adolescenţii.(ador orele
de educaţie sexualã, ce vreţi!)
Concluzie: citiţi-o! :))
Rang:*****
5/5
Un comentariu:
Vreau cartea astaaaaa:X:X:X
Trimiteți un comentariu