Baiatul se numea Santiago.
Si era cioban. Asta nu pentru ca ar fi fost prost. Nu, el facuse scoala, stia sa citeasca si chiar ii placea. Dar vroia sa cunoasca lumea. Asa ca mergea cu oile, colindand tinuturi necunocute pe care vroia sa le exploreze.
Inoptand pe o colina langa ruinele unei Biserici, el are un vis care se tot repeta. Un vis in care un copil ii arata Piramidele din Egipt, spunandu-i ca acolo se afla o comoara.
Mai mult curios decat intrigat de vis, Santiago merge la o batrana tiganca care sa i-l interpreteze, iar aceasta ii spune ca acea comoara exista si ii este destinata lui, sa o gaseasca.
Baiatul nu prea o ia in seama. Nu poate sa isi paraeasca oile si sa plece dupa comoara doar pentru ca asa i-a spus o batrana. Dar ceva mai tarziu intalneste un barbat care ii spune ca el trebuie sa isi indeplineasca Legenda Personala si sa plece in cautarea comorii.
Când ne aflăm în faţa marilor comori, nu le vedem niciodată. Şi stii de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori.
Sa-si abandoneze oile nu e o decizie usor de luat, dar pana la urma o face si pleaca intr-o calatorie deloc usoara, in care va fi pus la incercare de mai multe ori.
Aceasta carte este plina de invataminte, unele aratate fatis, altele ascunse printre randuri.
Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi.Cand vezi aceleasi fete mereu, ajungi sa-i conideri ca facand parte din viata ta.
Şi daca fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.
Decizia lui Santiago de a-si parasi oile, pe care le cunostea, pe care le iubea, pentru a se indrepta catre necunocut este un punct important in poveste, o decizie care ne invata ca in viata este nevoie de sacrificii pentru a ajunge sa-ti realizezi visurile.
Visul avut de Santiago, reprezinta, in conceptia mea, orice vis, in sensul de dorinta, scop, tel, pe care il are un om si pe care ar trebui sa il urmeze, indifenrent de greutatile pe care le intalneste pe drum.
Legenda Personala este destinul, pe care daca il urmam, ajungem sa cunosteam fericirea.
Si uneori, dupa ce luptam din greu cu obtacolele, ajungem de unde am plecat, realizand ca noi cautam fericirea departe, dar ea era chiar langa noi. Dar daca nu am fi mers pe acel drum, nu am fi aflat niciodata.
"Alchimistul" este o carte care mi-a schimbat viata si pe care v-o recomand din tot sufletul.
6 comentarii:
e destul de faina:-?
Am Alchimistul de o groaza de vreme, insa n-am citit-o pana acum.
Descrierea facuta de tine este foarte frumoasa si chiar m-as apuca de ea...atunci cand timpul imi va da pace.
mi-ar placea sa citesc o recenzie la veronika se hotaraste sa moara am auzit k e mai tare ca alchimistul
Alchimistul e o carte extraordinara,care m-a fascinat mult timp dupa ce am terminat-o.Am ramas uimita.stilul lui Paulo Coelho e inconfundabil,schimba vieti,mentalitati.
Felicitaaari! Ti-a iesit suupper! Si afla ca si eu am citit Alchimistul si da, si mie mi-a schimbat viata ba chiar o consider "biblia" literaturii. Daca ai citit cartea asta si nu ti-a placut sau nu ai inteles-o e clar, esti un om pierdut! Ai un blog super! L-am descoperit din intamplare si credema, nu imi vine sa cred cat de frumos poti sa scrii si ca intr-un final am gasit pe cineva cu gusturi comune!
Have a nice day! Tine-o tot asa!>:D<
va multumesc mult, @welovethesimplelife ma bucur ca iti place blogul, @Sara o sa fac si la Veronika recenzie, e foarte tare
Trimiteți un comentariu