Charlie
e un puşti deosebit. E foarte isteţ şi foarte profund pentru vârsta lui. Este
un adolescent retras, care prefera sã stea pe margine, în loc sã participe la
evenimente.
El
a avut un prieten bun, pe Michael, care s-a sinucis. De atunci, Charlie a rãmas
singur.
Dar
intr-o zi, îi intâlneşte pe Patrick şi Sam. Cu toate cã sunt mai mari decât el,
cei doi se imprietenesc cu el şi încet îl includ în grupul lor de prieteni.
Din
prima clipa în care o vede pe Sam, Charlie se îndrãgosteşte de ea, dar ea îi
spune cã nu trebuie sã o vadã în felul ãla.
Cartea
urmãreşte un an din viata lui Charlie. Nu, e mult mai mult de atat. Urmareşte
evoluţia, transformarea, maturizarea lui.
Ce
e special la aceastã carte?
Ȋn
primul rand, formatul. Noi aflãm despre viata lui Charlie din scrisorile pe
care el le trimite…nu stim cui. Nu ne spune.
“Jurnalul
unui adolescent timid” nu e doar înca o carte cu si despre adolescenti. E mult
mai mult. Felul de a gândi al lui Charlie, momentele lungi, dar totuşi frumos
şi simplu redate, de introspecţie, faptul cã faci cunostiinţã cu gândirea lui
unicã, asta fac cartea sa fie altfel. Diferita. Frumoasã. Savuroasã. O carte
care, chiar dacã e simplã, te pune pe gânduri.
Charlie
e foarte sensibil, emotiv. El are o capacitate uriaşã de a simţi lucruri fine.
Sentimente nobile, la asta ma refer când spun lucruri fine.
Ȋn
plus, el se raporteazã foarte mult la lume. Nu doar la lumea din jur, ci la
lume în general. La toata lumea. Eu, spre exemplu, nu m-am gândit niciodatã la
persoanele care ascultã aceleaşi piese ca şi mine, in acelasi timp, sau care
le-au ascultat in urmã cu mulţi ani. Sau la oamenii care au citit aceleaşi
carti. El da. Cred cã are logica sa crezi ca esti legat spiritual de acesti
oameni, char dacã nu ii cunoşti.
Este
o carte profundã şi sensibilã, care îţi ajunge la inimã.
Odata
pe o foaie de hartie galbena cu linii verzi
a
scris un poem
Si
la intitulat ‘Chops’
pentru
ca asa il chema pe cainele lui
Si
despre asta era vorba
Iar
profesorul i-a dat nota maxima
si
o steluta de aur
Iar
mama lui l-a lipit pe usa bucatariei
si
li-l citea matusilor lui
Ala
a fost anul cand parintele Tracy
i-a
dus pe totii copii la zoo
Si
i-a lasat sa cante in autobuz
Si
s-a nascut surioara lui
cu
unchii micute si fara par
iar
mama si tatal lui se sarutau mult
Iar
fata de dupa colt i-a trimis o
felicitare
cu un sir de X-uri
iar
el a trebuit sa-l intrebe pe tatal sau ce insemnau x-urile
Iar
tatal lui il invelea mereu cand se culca noaptea
Si
era mereu acolo sa-o faca.
Odata
pe o foaie de hartie alba cu linii albastre
a
scris un poem
si
l-a intitulat’Toamna’
pentru
ca asa se numea anotimpul
Si
despre asta era vorba
iar
profesorul i-a dat nota maxima
Si
l-a rigat sa scrie mai clar
Iar
mama lui nu l-a mai lipit pe usa de la bucatarie
pentru
ca o vopsise de curand
iar
copii i-au spus
Ca
parintele Tracy
fuma
trabucuri
Si
lasa chistoacele pe strane
Si
uneori acestea faceau gauri
Acela
a fost anul cand surorii lui i-au pus ochelari
cu
lentile groase si rame negre
Iar
fata de dupa colt a ras
cand
i-a cerut sa se duca sa-l vada pe Mos Craciun
Iar
copii i-au spus de ce mama si tatal lui se sarutau mult
Iar
tatal lui nu -l invelea niciodata cand
se culca noaptea
Iar
tatal lui s-a infuriat rau
cand
a strigat dupa el sa vina sa-l inveseleasca.
Odata
pe o foaie rupa da blocnotes
a
scris un poem
Si
l-a intitulat’Inocenta: O intrebare’
Pentru
ca aia era intrebare despre fata lui
Si
despre asta era vorba.
Iar
profesorul i-a dat nota maxima
Si
i-a aruncat o privire ciudata si fixa,
Iar
mama lui nu l-a mai lipit pe usa bucatariei
pentru
ca nu i l-a aratat
Ala
a fost anul in care parintele Tracy a murit
Iar
el o uitat cum se sfarseste Crezul Apostolilor
Si
a prins-o pe sora lui
cum
se giugiulea pe veranda din spate
Iar
mama si tatal lui nu se ma sarutau niciodata
si
nici macar nu vorbeu
Iar
fata de dupa colt
avea
prea mult fond de ten
Care-l
facea sa tuseasca atunci cand o saruta
dar
o saruta totusi
pentru
ca asta trebuia sa faca
Si
la trei dimineata s-a bagat singur in pat
In
timp ce tatal lui sforaia zgomotos
Iata
de ce pe spatele unei pungi de hartie
a
incercat un alt poem
Si
l-a intitulat’Abolut nimic’
Pentru
ca despre asta era vorba cu adevarat
Iar
el si-a dat singur o nota maxima
si
cate o taietura pe fiecare incheietur blestemata
Si
l-a lipit pe usa baii
Pentru
ca de data asta nu mai credea
ca
poate sa ajunga la bucatarie.
2 comentarii:
ce smecher, tocmai i-am facut si eu recenzia :D e super fain sa vezi ca oamenii pun accent pe diverse aspecte ale aceleiasi carti <3
Pare o carte buna dupa recenzie. Interesante mai ales acele reflectii.
Trimiteți un comentariu