miercuri, 9 mai 2012

RECENZIE: "Uneori, sub clar de luna" de Heather Davis

   Dupa ce curierul imi promisese sa-mi aduca aceasta carte vineri dupa-amiaza, dar se pare ca s-a gandit el mai bine sa nu mai vina si mai ales sa nu ma anunte in consecinta, mi-am petrecut vinerea trecuta asteptand, si asteptand, si asteptand...si n-a mai venit. 
   Dar a venit luni [ca o raza de soare, ha, ha] si in timp ce oscilam intre a-i da un bip curierului [doar un euro in cartela] si a astepta pur si simplu [stiu ca prima varianta e mai mult decat O_O, dar eram disperata] m-a sunat [!!!], numai ca eu nu eram acasa, ci la scoala. Iar el, comod, nu a vrut sa vina pana la liceul meu. Asa ca s-a dus acasa si am vazut cartea abia peste cateva ore lungi...
   Si cand am ajuns acasa si am vazut-o, am ramas putin cam...-.-
   Dar coperta e asa de draguta ca nu a mai contat faptul ca e mult prea subtire pentru cat credeam eu ca va fi. Este chiar mai subtire decat "Noua si scurta viata a lui Bree Tanner" a Stepheniei Meyer. 
   In orice caz, am savurat cartea bucatica cu bucatica, toata astazi. [am mentionat ca e mica]
   In acest volum al lui Heather David, care continua povestea lui Shelby si a lui Austin, denumit "Uneori, sub clar de luna", lucrurile se complica. Daca la inceput Shelby era oarecum pedepsita, adica acesta era motivul pentru care mersese in Tabara Semilunii [volumul I, Nu plange sub clar de luna], acum ea este oarecum obligata, mai mult decat obligata [si am impresia ca mama ei vitrega este mai mult decat pare, poate un werewolf hunter] sa mearga la Academia Steinfelder in penultimul an de liceu. Acolo, tot asteptand un semn de la Austin, gaseste un biletel care pare adresat ei, in care i se spune ca nu va mai dura mult.
   O multime de lucruri incep sa devina ciudate. Incepe sa auda sunete in noapte, sunete pe care nimeni nu le mai aude. Pana la urma, Austin chiar reuseste sa intre in academie, si dupa cateva intalniri, cand acesta pleaca, este impuscat mortal.
   Printr-o coincidenta stranie, profesoara –baba– o ajuta sa evadeze. Pe drum da de un vampir, care si el o ajuta. Iar in final se intalneste cu Austin, si marele star rock Fuzz Bridges, tatal lui.
   Cu toate astea, Shelby aflase ca exista o organizatie extrem de veche numita Cei sapte calareti, care sunt pe urmele lor. 
   Ei bine, chiar nu stiu ce vor face acum. Sunt super curioasa si nu-mi place ca am asteptat doi ani pentru aceasta carte, insa chiar sper ca rumatoarea sa vina mai repede.


   Spor la citit, este o carte frumoasa! 
   LEDA

2 comentarii:

Ramona spunea...

si pe-asta mi-o dai :))

Iulya Elena spunea...

Am citit-o si eu ,si cu toate ca e micuta e interesanta...abia astept continuarea:)