Iata concurentii si notele pe care le-au primit:
Astept un e-mail cu numele real si adresa completa pentru a putea trimite premiul.Speram ca data viitoare veti participa mai multi.
In continuarea voi posta povestea ei si daca doriti, le voi pune si pe celelalte. Toate au fost frumoase, vedeti ca nu exista nota sub 8, ceea ce, pe vremea cand eram eu la liceu era o nota buna, cel putin pentru mine.
Asfintitul se contura in zare ca un epic final dintr-o carte demult citita si demult uitata. Senzatia de vis ma inconjura si ma coplesea. Soarele, care in alte ocazii ma ghida falnic,cu stralucirea lui puternica si de necontestat, acum se indrepta spre apus. Oare si eu apun odata cu el? Ma sting incet, dar sigur, impreuna cu calauza mea?
Ma simteam la fel de vie de cat mi-as fi dorit sa fiu de moarta. Fiecare simt era treaz si ascutit, fiecare sentiment la locul lui, fiecare durere brazdand cu o putere infinita si neobosita in sufletul meu, fiecare emotie urcandu-mi in gat odata cu bataile inimii: tic-tac, tic-tac. Timpul meu s-a scurs.Nisipul parea cenusa sub picioarele mele. Parca paseam intr-un cimitir al amintirilor crude. Valurile reci se spargeau usor de stanci. M-am aplecat si am luat o mana de nisip argintiu. Razele soarelui il faceau sa sclipeasca in mana mea, ca un milion de fragmente de diamante.Ca stelele noaptea, pe bolta cereasca infinita. Ca rochia mea preferata. Ca tortul de ziua mea. Ca toate amintirile a caror aroma a fost stearsa de ultimul val al mortii.
Nisipul curge din mana mea, ca dintr-o clepsidra, si imi arata din nou, ca timpul meu s-a scurs. Oricat ar fi de stralucitor, eu tot il vad ca pe un pumn de cenusa. Tot ce a fost frumos a ars, iar asta e ce ramane in urma: un pumn de nisip si cenusa, ca un praf de stele, fara sentimente, fara sperante, fara puterea de a merge mai departe.
Si ma intreb poate pentru a mia oara: cum e posibil ca cea mai minunata dragoste sa se transforme intr-o clipa in cenusa?
Un comentariu:
Felicitari Denyu! Imi place mult creatia ta :)
Trimiteți un comentariu