
Intre timp, revoltele rebelilor au luat amploare, vrand sa iasa cu orice pret de sub dominarea Capitolului si sa il infranga. Dar nici Capitoliul nu se lasa mai prejos, ucigand pe oricine ii sta in cale. Iar ca pedeapsa a nesupunerii, intregul District 12 a fost distrus. Au reusit sa scape foarte putini oameni, care s-au refugiat in Districtul 13.
Katniss nu stie ce sa faca mai departe. Rebelii vad in ea simbolul revolutiei si o numesc Gaita Zeflemitoare, iar ea ar trebui sa isi asume acest rol, dar ceva-poate faptul ca Peeta se afla in mainile dusmanului, care il tortureaza-o face sa sovaie.


Nu mai simt nevoia sã plâng.De fapt, nu sunt în stare decât sã-mi pãstrez în minte decât un singur gând simplu: o imagine a feţei lui Snow, însoţitã de o şoaptã din capul meu: o sã te ucid.
O carte frumoasa, dar mai slaba decat primele doua volume, dupa parerea mea. Iar finalul nu mi-a placut deloc. Nu sunt o fana a finalurilor happy end, pentru ca viata nu e happy end, dar, in calitate de scriitor, trebuie sa fii foarte atent cand te decizi ce personaje omori si de ce. Unele personaje sunt simboluri puternice in carte, si chiar daca nu sunt principale, conteaza enorm pentru cititor, iar daca ai distrus asta, distrugi tot.
Concluzie: O carte care merita citita, fie si numai din curiozitate de a vedea cum se incheie povestea lui Katniss. Are actiune, drama si cate un strop de umor. Nu e deloc o carte plictisitoare, ba din contra.
Rang:****
4/5
Later edit: aseara, cand am scris recenzia, eram prea marcata de tragedia de la finalul cartii ca sa pot aprecia povestea la adevarata ei valoare.
Unul dintre lucrurile care m-a impresionat cel mai mult a fost felul in care totul se leaga, nimic nu e scris la voia intamplarii. Ca brosa cu gaita zeflemitoare pe care o primeste Katniss cadou inainte de a intra in arena. Ca acele fructe otravite cu care Peeta o omoara din greseala pe Fata-de-vulpe si pe care mai apoi le folosesc pentru a incerca ei sa se sinucida.
In volumul doi, lui Katniss i se pare ca respiratia lui Snow are miros de sange. Am pus asta pe seama dezgustului ei fata de presedinte, nu mi-am imaginat niciodata ca el chiar mirosea a sange. Pentru ca mai apoi sa aflu, in volumul 3, ca Snow si-a omorat rivalii otravindu-i, si ca sa nu fie suspect a luat chiar el cate o gura din fiecare otrava in parte, lucru care i-a cauzat o gramada de rani in gura, rani care sangereaza continuu.
Wow, da! Chiar ii mirosea respiratia a sange.
Vedeti despre ce vorbesc? O creatia de geniu literar cu exactitatea unui matematician :))
Later edit: aseara, cand am scris recenzia, eram prea marcata de tragedia de la finalul cartii ca sa pot aprecia povestea la adevarata ei valoare.
Unul dintre lucrurile care m-a impresionat cel mai mult a fost felul in care totul se leaga, nimic nu e scris la voia intamplarii. Ca brosa cu gaita zeflemitoare pe care o primeste Katniss cadou inainte de a intra in arena. Ca acele fructe otravite cu care Peeta o omoara din greseala pe Fata-de-vulpe si pe care mai apoi le folosesc pentru a incerca ei sa se sinucida.

Wow, da! Chiar ii mirosea respiratia a sange.
Vedeti despre ce vorbesc? O creatia de geniu literar cu exactitatea unui matematician :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu