In lipsa iubirii

Mi-am cumparat aceasta carte mai demult, dar am tot amanat sa o citesc, avand alte carti care ma atrageau mai mult.O sa radeti cand o sa va spun de ce am cumparat-o: dintr-o greseala. Am citit in descriere ca este despre un psihiatru si vazand coperta am crezut ca e vorba de un psihiatru femeie. Daca as fi stiut ca e din perspectiva unui barbat, nu cred ca as mai fi cumparat-o si rau as fi facut, ca e de-a dreptul geniala.

Cand Pablo a aflat ca sora lui, Sara, a murit, s-a refugiat pentru o saptamana la casa de vacanta de pe plaja, ca o modalitate de a fugi de propriile ganduri si probleme. Doar ca ele au gasit o modalitate sa vina cu el, s-au ascuns prin portbagaj pe undeva.

Nu cunosc spaţii mai anoste decât benzinãriile şi barurile aferente: sunt locuri ale nimãnui, asemãnãtoare oarecum cu gãrile şi aeroporturile, însã aici simţeam cum îmi pierd şirul ideilor: doar aici deveneam dureros de conştient rãtãcirea mea prin viaţã.

Din orice perspectiva ar privi, moartea surorii sale i se pare ceva ireal. Era tanara, era frumoasa, era o scriitoare de succes, era fericita. Nu are niciun sens. Nu era bolnava si nu avea niciun motiv sa se sinucida. Din cate o cunoaste pe sora sa, Pablo poate spune ca nu era genul sa se sinucida. Dar cat o cunostea? Adevarul e ca nu au fost prea apropiati, nu se vedeau des, dar de fiecare data cand o vedea, ea era minunata, vesela, radianta. Sa fi fost asta doar o fatada?

Ȋn dimineaţa în care Amalia m-a anunţat cã Sara murise, nu am îndrãznit sã întreb cum şi în ce împrejurãri.Nu am vrut sã ştiu; aşa mi s-a pãrut drept.In viaţã mã strãduisem întotdeauna sã fiu coerent. Dacã niciodatã pânã atunci nu mã arãtasem interesat de existenţa ei, nu aveam nici cel mai mic drept acum sã mã interesez de moartea ei.


Cand Pablo primeste jurnalele Sarei intr-o cutie impreuna cu celelalte lucruri care i-au apartinut ei, nu sta prea mult pe ganduri si incepe sa citeasca. Ceea ce descopera citind jurnalul ei e socant. Adevarata Sara, pe care el nu o cunoscuse era atat de diferita de cea pe care credea el ca o cunoaste. Dar cine era Sara, pana la urma?

Cum nu reuşişem sã mã feresc de palmle pe care viaţa de zi cu zi se încãpãţânase sã mi le administreze , mã transformasem de ceva vreme într-un fel de balot aruncat la pãmânt, chircit asupra lui însuşi, încercând sã eschiveze loviturile, deşi pânâ atunci nu fusesem pe deplin conştient de asta.

E o carte frumoasa, impresionanta, emotionanta pe alocuri si plina de invataminte. Mi-a fost foarte greu sa scot citate, pentru ca daca era dupa mine subliniam toata cartea. 
Problemele umane tipice si atipice sunt prezentate intr-o naratiune usor de citit. Iubirea, ura, casatoria, divortul, problemele cu bani, sensul existentei, toate sunt tratate mai degraba din prisma psihologului, care este autoarea, decat a psihiatrului, care este personajul.
La puţin timp dupã ce m-am despãrţit de Amalia, îmi amintesc cã şi prietenul meu Rafael s-a despãrţit de soţia lui, cu care fusese cãsãtorit mai bine de douãzeci de ani.Ȋmi amintesc cã l-am întrebat cum se simţea şi mi-a rãspuns cã singurul lucru cãruia îi ducea lipsa era locul lui de pe sofaua din faţa televizorului.Nu a recunoscut-o atunci, însã cred cã felul acela frivol de a spune ceea ce simţea presupunea mult mai profund.De fapt, ceea ce încerca sã îmi spunã era cã îi lipsea locul lui în lume.

Concluzie: O carte frumoasa, o lectura placuta, o lectie de viata pentru oricine o citeste. O recomand din tot sufletul.
Rang:*****
5/5