
Romanul ne prezinta doua perspective, ilustrand aventurile lui John, care a fugit din Ohio impreuna cu Sam, Sase si Bernie Kosar, in paralel cu povestea Marinei, care este numarul Sapte.
Ma numesc Marina, de la mare, dar nu mi s-a spus astfel decat foarte tarziu. La inceput eram cunoscuta pur si simplu drept Sapte, una dintre cei noua garzi supravietuitori de pe planeta Lorien, a carei soarta se afla, si inca se mai afla, mainile noastre. A acelora dintre noi care nu s-au pierdut. Care mai sunt inca in viata.

Marina realizeaza ca si-a pierdut cepanul, pe Adelina, pentru ca aceasta refuza sa o mai ajute, crezand ca nu mai au nicio sansa impotriva mogadorienilor. Si cand ei o gasesc, Marina realizeaza ca nu e totusi singura.
-Marina, de la mare.(...)Singurele limite ale zilei de maine sunt dubiile din ziua de azi.


-(...)Trebuie sa-i adunam mai intai pe ceilalti.
Sase o porneste pe urmele lui.
-Asta suna bine, dar n-am idee unde sunt.
-Stiu eu, spune Crayton.(...)Daca Setrakus Ra crede c-o sa fie simplu, o sa aibe parte de cu totul altceva.
Concluzie: superba cartea, plina de actiune si suspans, dar nu lipsesc nici problemele tipic adolescentine, nici umorul. Cumva, scriitorii (da, sunt doi, am aflat si eu) au reusit sa faca cel de-al doilea volum chiar mai bun decat primul.
Rang:*****
5/5
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu