Jocurile foamei- Sfidarea

Katniss crede cã nimic rãu nu i se mai poate întâmpla acum, cã a câştigat Jocurile foamei. Nimic nu poate fi mai groaznic decât ceea ce a avut de înfruntat în Arenã.

Dar preşedintele Snow e furios. Pentru cã ultimii rãmaşi în viaţã în arena erau ea şi Peeta, şi niciunul dintre ei nu îl putea omorî pe celãlalt, Katniss i-a propus sã mãnânce nişte fructe otrãvite pentru a muri amândoi, dacã nu pot trãi amândoi, iar astfel Jocurile sã nu aibe niciun câştigãtor.

Au fost opriţi înainte de a se sinucide şi declaraţi amândoi învingãtori, dar felul în care ea a reuşit sã facã lucrurile sã fie aşa cum vroia ea şi sã sfideze Capitoliul le-a dat speranţe şi altor rebeli, iar de aici pânã la o revoluţie în adevãratul sens al cuvântului mai e doar un pas.

Preşedintele Snow nu are cum sã opreascã revoluţiile, decât dacã o omoarã pe conducãtoarea lor, cea care le-a dat speranţe: Katniss. Dar nu o poate face oricum, pentru cã populaţia s-ar revolta şi mai rãu dacã ea ar fi ucisã, dar preşedintele gãseste o cale inteligentã, sadicã şi legalã: o bagã din nou în Jocurile foamei.

-La a şaptezeci şi cincea aniversare, pentru a li se reaminti rebelilor cã nici cei mai puternici dintre ei nu pot înfrânge puterea Capitoliului, tributurile de sex bãrbãtesc şi femeiesc vor fi extrase din totalul învingãtorilor în viaţã.

Gândul cã se va întoarce în Arenã o terorireazã pe Katniss în timpul zilei, iar noaptea, coşmarurile iau locul gândurilor conştiente.

Ştiam. Ȋn priviinţa asta, Peeta e previzibil. Ȋn timp ce eu mã tãvãleam pe podeaua pivniţei, gândindu-mã numai la mine, el era aici, gândindu-se numai la mine. Ruşine nu e un cuvânt destul de dur pentru ceea ce simt.

Pentru cã aceştia nu sunt copiii speriaţi, toţi sub 18 ani, pe care i-a avut de înfruntat cu un an în urmã în Arenã. Cu toate cã şi aceia erau, mulţi dintre ei, cruzi, acum îi va avea ca adversari pe cei care au câştigat Jocurile în anii precedenţi, pe cei mai buni dintre cei mai buni, cei mai nemiloşi dintre nemiloşi.

Scâteietor şi superb, Finnick stã la câţiva metri distanţã, cu tridentul în poziţie de atac. Ȋn mâna cealaltã i se leagãnã o plasã. Zâmbeşte uşor, dar muşchii din partea de sus a trupului îi sunt crispaţi, în aşteptare.

-Ştii sã-noţi, spune. Unde ai învãţat asta, în Districtul 12?

-Am o cadã mare, rãspund.

Nu doar cã nu îşi face nicio speranţã pentru viaţa ei, dar e hotãrâtã ca odata ajunsã în Arenã, sã îl pãstreze pe Peeta în viaţã, cu preţul vieţii ei. Sã moarã pentru el. Doar cã ştiţi voi cum se spune despre socoteala de acasã cu cea din târg…