marți, 11 decembrie 2012

Moarte subita de J.K. Rowling-preview



Duminică
Barry Fairbrother n-ar fi vrut să ia cina în oraş. În cea mai mare parte a weekendului îl chinuise o cumplită durere de cap şi dădea zor să se încadreze în termenul limită pentru articolul ce urma să apară în ziarul local.
Totuşi, soţia lui fusese puţin cam rigidă şi necomunicativă în timpul prânzului, iar Barry dedusese că felicitarea pe care i-o trimisese nu compensase crima lui de a se închide în birou toată dimineaţa. Nu fusese de vreun folos nici faptul că scrisese despre Krystal, pe care Mary o detesta, deşi pretindea cu totul altceva.
moarte-subita_1_x200— Mary, aş vrea să luăm masa în oraş, o minţise el, ca să îndepărteze răceala ca de gheaţă. nouăsprezece ani, copii! Nouăsprezece ani, iar mama voastră n-a arătat niciodată mai frumoasă.
Mary se înmuiase şi zâmbise, aşa că Barry a dat telefon la clubul de golf, pentru că era aproape de ei şi cu siguranţă aveau să găsească o masă. Căuta modalităţi mărunte de a-i oferi plăcere soţiei sale, pentru că ajunsese să-şi dea seama, după aproape două decenii de convieţuire, cât de mult o dezamăgise în privinţa lucrurilor mari. Niciodată n-o făcuse intenţionat. Pur şi simplu, aveau noţiuni foarte diferite despre ceea ce ar trebui să fie cel mai important în viaţă.
Cei patru copii ai lui Barry şi Mary trecuseră de vârsta când aveau nevoie de o dădacă. Se uitau la televizor când le-a zis la revedere pentru ultima oară şi doar Declan, cel mai mic, s-a întors către el şi a ridicat mâna în chip de rămas-bun.
Durerea de cap continua să zvâcnească în spatele urechii în timp ce scotea maşina de pe alee şi pornea la drum prin cochetul orăşel Pagford, unde locuiau de când se căsătoriseră. Au luat-o pe Church Row, strada în pantă abruptă pe care se înălţau cele mai scumpe case cu întreaga lor extravaganţă şi soliditate victoriană, au ocolit biserica fals-gotică unde le urmărise odată pe gemenele lui interpretând Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat, apoi au traversat piaţa, de unde se vedea cu claritate scheletul întunecat al mănăstirii ruinate care domina linia de orizont a oraşului, aşa cum era aşezată sus pe deal, contopindu-se cu cerul violet.
În timp ce mânuia volanul, luând virajele familiare, Barry nu se putea gândi decât la greşelile pe care cu siguranţă că le făcuse în graba lui de a termina articolul pe care tocmai îl trimisese prin e-mail laYarvil and District Gazette. Vorbăreţ şi cu o prezenţă agreabilă, îi venea greu să-şi transpună personalitatea pe hârtie. 

continuarea pe pagina de Preview

Niciun comentariu: