Sufletul cartilor

Am participat la concursul de pe blogul Carte pentru mine cu o compunere, pe care am zis sa v-o arat si voua.

Carte pentru mine

Paginile îngãlbenite rãspândeau un miros dulce de coajã de copac, de vechi, de nou şi de…acasã. Era ca şi cum mi-aş fi regãsit un prieten drag, demult pierdut.

 

Cineva spunea cã fiecare om este o carte, dacã ştii cum sã îl citeşti. Eu cred cã fiecare carte ascunde în nucleul sãu un suflet, dacã ştii cum sã îl gãseşti. Suflarea de catifea a fiecãrei cãrţi, uitarea de sine pe care ţi-o dãruieşte, minunea de a a se afla în mâinile tale…totul este o poveste pe care o trãieşti tu însuţi, fãrã sã ştii.

O carte este un fragment de suflet, care pluteşte în neant, solitarã pe rafturile dintr-o librãrie, pânã ce îşi gãseşte un alt suflet de care sã se lege, sã se întrepãtrundã, pânã când vor ajunge sã existe ca unul. Când citeşti o carte, citeşti o parte dintr-un suflet ce se oferã pe hârtie, pentru ca tu sã o primeşti, sã o lipeşti de sufletul tãu; astfel, citind tot mai multe cãrţi, captezi fragmente de suflet pe care le ataşezi propriului eu, pânã în momentul în care te vei simţi întregit.

Dacã picãturile de ploaie bat cu repeziciune la fereastrã, spulberând în calea lor sunetele naturii ce musteşte de viaţã, dacã te afli în acel moment în care simţi cã îţi lipseşte ceva, ca şi cum cineva ar fi rupt o bucatã din sufletul tãu, deschide o carte, lasã rândurile sã curgã în faţã ochilor, lasã magia lor sã te cuprindã, iar sufletul îţi va fi vindecat.

Pentru cã nu existã prieten mai loial, pãrinte mai prietenos, profesor mai înţelegãtor şi suflet mai pur decât o carte.