Am recitit saptamana asta volumul unu din Jocurile foamei. Nu stiu ce m-a apucat, nu ma intrebati.Ceea ce vroiam sa va spun e ca este incredibil cum aceasta carte ma poate face sa rad, sa plang, sa astept si sa sper, cu toate ca stiu ce va urma.
La scena in care Katniss intra in arena, a inceput sa imi bata inima foarte tare, ca si cum as fi fost eu in locul ei, aveam niste emotii extraordinare.
Cand ea s-a oferit ca tribut in locul lui Prim, mi s-a facut pielea de gaina, apoi am plans(din nou) cand s-au despartit.
-(…) Nu vreau decât sã te întorci acasã. O sã te strãduieşti, nu-I aşa? O sã te strãduieşti de-adevãratelea? Întrebã Prim.
-O sã mã strãduiesc de-adevãratelea, jur, îi rãspund.
Şi ştiu cã, de dragul lui Prim, o s-o fac.
Pe urmã Apãrãtorul Pãcii apare în uşã, fãcându-ne semn cã timpul nostru s-a încheiat şi n îmbrãţişãm cu atâta putere încât mã doare şi nu pot spune decât:
-Vã iubesc. Vã iubesc pe amândouã.
Cum te poate surprinde o carte pe care ai citit-o deja? Nu stiu, e un miracol.
Un comentariu:
E una din cele mai captivante carti pe care le-am citit, e pur si simplu incredibila,e o carte de calitate. Inca o zi si apare filmul...nu mai am rabdare, i-am stresat pe toti din jurul meu povestindu-le cartea si filmul incat au devenit la fel de nerabdatori precum sunt si eu in privinta filmului ;)) Stiu ca nu are legatura, dar tot voiam sa va zic ca a ajuns cartea cu bine si va multumesc mult pentru ea. O sa o citesc cand am putin timp pentru ca e destul de subtire :)
Trimiteți un comentariu