Speranta de toamna
Frunze firave, batute de vant
Suiera incet propriu cant,
Asteapta ca timpul sa apuna
Si sa apara prima bruma.
*
Fiecare clipa ce trece,
Aduce aproape anotimpul rece.
Frunzele ingalbenesc treptat
Si cad pe pamantul uscat.
*
Privesc lumea, privesc zarea,
In urma lor va ramane uitarea.
Isi asteapta sfasitul fara regrete,
Stiu ca vor inflori iarasi marete.
*
Renunta la viata impacate pe deplin,
Se cufunda in tainele mortii lin,
Stau inghetate, sub alba mantie ascunse,
Asteptand sa revina vremuri apuse.
*
Ingalbenite de vreme, asteapta finalul,
Asculta legea naturii si crezul,
Se cufunda intr-al mortii asternut,
Caci orice sfasit e un nou inceput.
2 comentarii:
imi place si mie nu-mi place orice,deci e buna scriitura;)
multumesc
Trimiteți un comentariu