sâmbătă, 24 august 2013

Hai sa ne provocam. Recenzie "Urzeala tronurilor"-part 1


Hai sa...mai bine lasa!

Ce-a fost in capul meu cand am crezut ca voi reusi sa termin de citit "Urzeala tronurilor" weekendul asta? Am citit abia 55% si citesc la ea de o saptamana.(Eu nu am vacanta ca voi, norocosilor, citesc doar o ora, doua, seara) Nu e "Amurg" sa o citesc intr-o ora. Are multe personaje si actiune complexa, sunt paragrafe pe care le citesc de cate doua ori ca sa inteleg.

Ar fi trebuit sa scriu ieri prima parte din recenzia in trei zile, pentru ca am zis ca voi scrie in fiecare seara, cand termin cu cititul pe ziua respectiva, numai ca la mine vineri seara a fost vineri noaptea, pe la 3, cand am inchis kindleul si am adormit in drum spre perna.

Acum, prima parte a recenziei.

Cred cã dacã nu aş fi vãzut serialul aş fi fost puţin bulversatã, cu atâtea personaje, dar aşa e tocmai bine, mai ales cã am vãzut primul sezon acum un an şi nu îmi mai amintesc detaliile. Serialul respectã foarte bine cartea, acum vãd, multe replici din carte sunt prezente în film, ceea ce e super.

Ne întoarcem acasă cu o armată, dragă surioară. Cu armata lui Khal Drogo, aşa vom ajunge acasă. Iar dacă trebuie să te măriţi cu el şi să te culci cu el pentru asta, aşa vei face. Îi zâmbi. Am să las întregul lui khalasar să se împreuneze cu tine dacă va trebui, dragă soră, toţi cei patruzeci de mii de oameni şi armăsarii lor de asemenea dacă asta va trebui ca să-mi adun armata. Fii mulţumită că este numai Drogo. Cu timpul, s-ar putea chiar să ajungi să-ţi placă. Acum şterge-ţi ochii. Illyrio îl aduce aici şi nu trebuie să te vadă plânsă.

Replica asta m-a şocat în film, nu am uitat-o.

– Lasă-mă să-ţi dau un sfat, bastardule, făcu Lannister. Să nu uiţi niciodată ceea ce eşti, pentru că; în mod sigur, lumea nu va uita. Fă din asta forţa ta. Atunci nu va fi niciodată punctul tău slab. Fă din asta o pavăză şi nu va fi folosită niciodată ca să te rănească.
Jon nu era într-o dispoziţie în care să accepte sfaturi de la cineva.
– Ce ştii tu despre cum e să fii un bastard?
– Toţi piticii sunt bastarzi în ochii taţilor lor.
– Dar tu eşti fiul adevărat al mamei tale, născut Lannister.
– Chiar aşa? răspunse piticul sardonic. Spune asta lordului, tatăl meu. Mama a murit născându-mă pe mine, iar el nu a fost niciodată sigur.
– Eu nu ştiu nici măcar cine a fost mama mea, zise Jon.
– O femeie, fără îndoială. Majoritatea sunt aşa. Aminteşte-ţi asta, băiete. Toţi piticii pot fi bastarzi, dar nu toţi bastarzii trebuie să fie şi pitici.

Iar asta a devenit motto-ul meu, într-un fel. Piticu’ e personajul meu preferat în film şi în mod clar va fi şi în carte. El şi Arya. Dar in carte, Arya pare cam bleagã.


Un detaliu pe care l-am observant este cã în serial, multe personaje au cu câţiva ani mai mult decât în carte. Jon Snow şi Robb au 14 ani în carte, Daenerys are 13 ani, Sansa are 11 ani. Ȋnţeleg de ce i-au fãcut mai mari în serial şi mi se pare ok.

Cartea asta e exact ce imi doream eu: cu actiune multa, dar nu degeaba. Nu e o carte care sa treaca pe langa tine, nu e o carte pe care sa o uiti.
Ma duc sa mai citesc, pentru ca mi-e frica de provocarile voastre, stiu eu ca sunteti malefici. Revin maine seara cu a doua parte din recenzie.
Si asa, ca incheiere, un al citat foarte tare:

Am o viziune realistă asupra puterilor şi slăbiciunilor mele. Mintea este arma mea. Fratele meu are sabia, Regele Robert are ghioaga de război, iar eu am mintea... şi o minte are nevoie de cărţi, tot aşa cum o sabie are nevoie de tocilă, dacă trebuie să-şi menţină ascuţimea. Tyrion ciocăni coperta de piele a cărţii. De asta citesc eu atât de mult, Jon Snow.

Weekend placut va doresc!


Un comentariu:

Roxana Matfei spunea...

Ce ma bucur ca iti place!! <3