Era prima zi de scoala, adica ultima mea sansa de evadare.
N-aveam nici vreun rucsac plin cu ustensile pentru supravietuire, nici vreun portofel burdusit de bancnote cu care sa-mi cumpar un bilet de avion intr-o directie oarecare, nici vreun prieten care sa ma astepte in strada cu o masina gata sa ma duca departe. In esenta, n-aveam ceea ce majorutatea oamenilor cu mintea-ntreagaar numi "un plan".
Dar nu conta. Nu puteam nici in ruptul capului sa raman la Academia Evernight.
Zorii firavi de-abia incepusera sa lumineze cerul, cand m-am strecurat in jeansi si am inhatat un pulover negru, calduros...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu